Justin tot nu a vrut sa-mi zica de ce a iesit cu ea.Nu vreau sa-i spun numele nici macar mintal.O urasc! Si nu neaparat doar pentru ca a iesit cu Justin, al meu ieri, dar in presa au inceput sa apara articole despre cum au fost ei impreuna si cat le statea de bine si cum au fost ei acolo si acolo si pur si simplu-mi vine sa-i smulg parul ala brunet din cap.Nu o suport.
Si ca totul sa fie si mai bine au aparut zvonuri cu privire la o posibila despartire.Pff.
,, Au plecat fiecare deodata , dar diferit! El cu masina sa, ea cu un taxi.Oare acea escapada a artistului a facut asta? Sunt despartiti? Nu s-au mai afisat in public impreuna de o vreme"
Am urlat indignata.Nu ma suportam vestile proaste! Imi vine sa dau u toti de pamant.
-Ma scuzati domnisoara nervi, dar avem de munca! ma informa Jake amuzat.
-Oh, ma lasi? Trebuie?
-Dap.Cam trebuie sa ne apucam de munca daca vrei albumul ala.
-Of la naiba! Bine, fie! Ah!
* * *
Intru in casa si inchid usa apoi imi las cheile pe undeva pe-acolo.Casa.Dar nu e casa mea.Si acum regret.Ma simt straina, cumva.Nu e patul meu , bucataria mea, camera mea.Si ce e si mai rau e faptul ca nici nu si-a adus aminte de aniversarea noastra.Si ma doare.Dar sunt fata si chestile astea pentru mine conteaza.Si la mama naibii, am 16 ani! Aproape.
-Hey! M-am intors repede.Nu ma asteptam launa ca asta.
-Mm hey! am zis .Am trecut pe langa el in drumul meu spre camera mea.M-a prins de mana.
-Putem vorbi o clipa?
-Imi vei spune de ce ai iesit cu ea?
mi-am incercat norocul.
-Nu pot, zise cu parere de rau.
-Atunci nici eu nu pot.
Mi-am luat bratul dintr-al sau.Si-a trecut furios o mana prin par si a lovit peretele cu pumnul.
-De ce? De ce vrei sa stii atat de mult? De ce conteaza atat?
-Ce? De ce conteaza atat? Pentru mine conteaza Justin, conteaza mult! Mai ales ca in loc sa sarbatorim noi ne-am certat!
Paru surprins.
-Ce? Ce sa sarbatorim?
-Vezi? Nici macar nu stii! Nu stii si nici nu vei stii! i-am trantit-o in fata.Am mers direct in camera mea si a trantit usa, inchizand-o sa nu poata intra.M-am aruncat in pat dand drumul catorva lacrimi.
-Babe! Ciocani la usa.Batea tare.A incercat sa o deschida.
-Deschide usa! Nu am raspuns.Batu din nou.Deschide usa! Te rog.
-Pleaca! am strigat.Vocea mea prevestea o criza de plans.
-Daca nu deschizi, sparg usa!
-E casa ta.Nu-mi pasa! M-am ghemuit in pat.Am auzit cateva trosnituri, apoi usa a cazut.La propriu!
-Ce naiba! Tu chiar ai spart usa? A ridicat nonsalant din umeri.
-E casa mea.Pot face ce vreau.Chiar tu ai spus-o.M-am pus inapoi in pat.I-am auzit pasii apoi am simtit cum salteaua s-a lasat sub greutatea sa.I-am simtit bratul cum imi cuprinde talia.L-am dat la o parte si am incercat cat mai mult sa ma distantez de el.A oftat.
-Nu pot sa cred ca inca mai esti suparata! Nu am raspuns.Babe? Nu am raspuns din nou.
-Tacerea ta ma omora!
