IN WHICH || fifteen gifted teenagers accidentally froze time and they find out that they started the end of the world. they have 15 days to stop everything, but cooperation is the problem. will they manage to save the world, or will they die along w...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
☆◦ 。＼｜／。◦☆ THE GIFTED OOO. DEMONI, MAGIE ȘI ALTELE ☆◦ 。／｜＼。◦☆
»»——ACADEMIA MCGREGOR——««
acum 150 de ani
Când ceasul bătu miezul nopții, prin cadrul unei ferestre întunecate pâlpâi o flacără preț de câteva momente, înainte de a se muta cu o viteză deosebită către următoarea. Nimeni nu era treaz, nimeni în afară de cei șapte tineri puși pe rele. Străbat în fugă holurile, prin miros de trandafiri, cu foc în priviri. Unde mergeau? Parcă aveau aripi la picioare atunci când haosul le ocupa gândurile și parcă erau niște spirite de fiecare dată când încercau să-și ducă planurile la îndeplinire. Fiindcă, în ciuda strădaniilor directorului McGregor, nicio încuietoare nu era destul de isteață pentru gașca de derbedei autotintitulată Ordinul Liliacului și nicio ușă nu îl putea ține departe pe Atlas Rivaille de ceea ce își dorea. Iar dacă el își dorea gașca lui cu el, avea să o aibă, fie că directorului îi convenea sau nu.
Ar trebui să aflați câte ceva despre membrii Ordinului înainte să continue povestea. Liderul și cel care i-a adus împreună dintr-un simplu moft mai degrabă a fost Atlas. Mulți se lasă păcăliți de frumusețea lui îngerească, nereușind să vadă inteligența lui oarecum diabolică din spatele ochilor albaștri. Spre meritul lor, cei care nu au fost niciodată orbiți de aceste aparențe au fost ceilalți membrii ai Ordinului. Probabil de aceea alege Atlas să îi țină atât de aproape de el. Însă tot ce stătea prea mult în preajma lui se ofilea, fiindcă el era haosul, haosul era el. Și, deși cunoștea natura toxică a atingerii sale, nu putea să se abțină. Emoțiile erau pentru el un joc, nu cunoștea în profunzime decât durerea, așa că se folosea de cei din jurul lui pentru a trăi. Iar în seara asta, ei bine, avea să se hrănească cu avalanșa de emoții pe care urma să o stârnească.
Aproape de el mergeau Hades și Mercutio, două paralele și, totuși, buni prieteni în ciuda faptului că erau complet diferiți. Dacă de cel dintâi se agățau umbrele cu gheare de oțel, șoptind în a sa ureche, cel de al doilea era înconjurat de o aură de lumină îngerească, tămăduitoare. Demon și înger, frumos și urât, aceștia doi erau îmbinarea basmului cu realitatea și, ei bine, se purtau ca atare. Ca yin și yang, cei doi gravitau unul în jurul celuilalt, legați de un șnur invizibil. Destinele lor fuseseră legate cu mult înainte de această seară când totul avea să se schimbe.
Urma Harvey, cel care controla timpul, o abilitate atât de rară, dar greu de controlat. Ca personalitate, strălucea printre ceilalți care, mult prea des, erau niște statuete de gheață, de neatins. Nu era vorba că fusese mai puțin atins de suferință decât ceilalți, nu. Harvey suferise îndeajuns, dar el era dovada vie că puteai să treci prin iad și să rămâi un înger. Ei bine, de fapt, dacă e să fim sinceri... aproape înger, considerând belelele în care îi însoțea pe prietenii săi.
