Îndrăgostită de fratele vitreg💖

Biletul

         În cutie era un cățel și un biletel. Pe biletel era scris:

           LA ORA 7:00 TE AȘTEPT ÎN PARCUL DE LÂNGĂ SPITAL❤️

    Ma uit confuza la Alex. Aștept sa mi spună ceva, dar îmi zambeste trist și pleacă sus. Astept pana ia coltul la scări și fug repede spre canapea. Îmi iau telefonul și o apelez pe mama.
     Eu: Hei, mama, ești în oras?
       M: Da, draga, ce ți trebuie?
       Eu: Eu o sa ies în parc, nu ma aștepta. Ok?
       M: Bine,draga mea, ai grija.
      
             Merg sus după Alex si îl găsesc întins în pat, uitându se pe tavan cu mainile asezate sub cap. Îl vad puțin supărat. Îl întreb dacă a pățit ceva și clatină din cap în semn ca nu. Ma îndrept spre pat și ma întind lângă el. Se întoarce cu fata și își pune bratul peste mine. Se uita la mine fix și nu spune nimic. Ma săruta scurt pe buze și pleacă.
  
              E ora 2:00 după amiaza. Ma încalț și pornesc spre parc. Mi am prins parul și mi am băgat căștile în urechi. Ma plimb ceva timp și vad ca mi se face foame. Ah, am uitat sa menționez ca l am luat și pe Asis cu mine. Da, asa i am pus numele. Decid sa mergem sa iau ceva de mâncare. Îl sun pe Alex și ii spun sa meargă la magazin și sa cumpere mâncare pentru Asis. Pornesc și eu spre magazin și ajung în 10 minute. Apare și Alex și intrăm.

           
              Nu știu cum trece timpul dar se face 6:40 și decid sa merg în parc. Il dau pe Asis lui Alex și plec. Ajung în parc și ma așez pe o banca. Aștept sa se facă ora 7:00. Încep sa am emoții, dar nu știu de ce... Deodată se apropie cineva în scaun cu rotile. E la o distanta prea mare sa mi da seama cine e, dar cu cât se apropie mai mult, rămân uimita. E Rareș! E chiar Rareș! Nu se poate...
              Eu: R-Rares...?
               R: Bună, Andra... Vad ca ai primit biletul...
               Eu: Da, dar cum ai...De ce nu...Cum s a intam-
               R: O sa ți explic totul, dar mai întâi trebuie sa ma ajuți cu ceva. E vorba de Ruxandra...
               Eu: Ok... Nu știu cum ar trebui sa te ajut, dar știi ca noi doua ne am cam certat și nu prea vreau sa-
               R: Știam ca o sa spui asta, de aceea te rog sa o faci pentru mine. Vreau sa te gândești ca ma salvezi pe mine, nu pe ea.
               Eu: Cum adică sa o salvez, a pățit ceva?
               R: Da, trebuie sa ajngem la spital. O sa ți explic totul pe drum.
               Eu: Bine...
               R: Deci ma ajuti?
               Eu: Da, sa mergem!

                 Ajungem la spital foarte repde. Pe drum, Rares mi a povestit cum Ruxandra a suferit un accident după ce l a adus pe el la spital și ca are nevoie urgenta de sange. Pentru ca grupa Ruxandrei e foarte rara, nu e compatibila decât cu persoane care au aceeași grupa de sânge ca și ea. Printre persoanele alea ma număr și eu. Prima data cand Rares mi a spus despre asta, ma rasgandisem, dar pana la urma am decis sa o ajut. A fost prietena mea cea mai buna și m a rănit de multe ori fără sa mi dau seama, dar pana la urma a fost lângă mine când aveam nevoie de ea, nu mereu, dar în mare parte.

                Ajung acasă târziu de la spital, ajungeam mai devreme, dar spitalul e în partea celealta a orașului și au durat extrem de mult procedurile pentru Ruxandra. Mai întâi a ajuns la o alta persoana sângele meu, după s a pierdut printre altele, apoi s a spart punga. Deja era a 4 a punga cu sange. Nervii îmi erau întinși la maxim. Daca nu plecam mai repede de acolo, cred ca băteam un doctor și băgăm în coma una dintre asistente.
         
              Ma simt amețit și tot ce vreau e sa merg la culcare. Urc la etaj și ușa de la camera mea e întredeschisa. Iau o vaza în mana de pe una dintre mesele de pe hol și ma apropii ușor de camera mea. Ma uit cu un ochi în camera și întru cât se poate de incet. Vad o silueta, dar nu mi dau seama cine ar putea fi. Lumina era stinsa, asa ca nu puteam vedea mai nimic. Ridic vaza deasupra capului meu și ma pregatesc sa lovesc persoana. Dar când sa apuc măcar sa ma mișc, vaza îmi e luata din mana și aruncata în pat. Eu sunt luata prin surprindere și lipita cu fata de unul dintre pereti. Aud ușa cum se inchide și dau sa ma intorc, dar mana îmi e imobilizata la spate și ținută destul de strâns încât sa nu ma pot misca.