Direct Message | VKOOK

(9)

Jungkook Pov.

Astăzi este ziua ...

Sunt nervos și speriat în același timp.  Dacă nu mă place sau dacă - nu contează. 

Suntem doar prieteni.

Mi-am pus hainele și m-am jucat cu părul. Am făcut asta timp de aproximativ cinci minute până când am obținut în cele din urmă rezultatul dorit. 

I-am trimis un mesaj lui Taehyung că sunt pe drum, așa că mi-am luat în grabă portofelul, telefonul și jacheta.

-

Când am ajuns acolo m-am uitat în jur. 

Era liniște și erau decât 2 oameni. Am verificat la telefon ce oră era. 

Taehyung trebuie să fie deja aici.  M-am uitat în jur, dar el nu era nicăieri.  Așa că am decis să comand o băutură în timp ce aștept. 

5 minute mai târziu, cineva s-a repezit în cafenea. 
Mi-am făcut ochii mari și am înghițit în sec. 

Acesta este Taehyung și arată chiar mai frumos în viața reală. 

A stat în fața mea și și-a dres gâtul "Îmi pare rău, unii oameni sunt foarte înceți și asta m-a enervat atât de tare. Sper că nu ai așteptat atât de mult"

Am chicotit.  „Nu,e în regulă, nu e nevoie să-ți ceri scuze”

Oftă și zâmbi.  Apoi a început să mă verifice și m-am simțit foarte inconfortabil.  Probabil mă înroșesc prea tare chiar acum. 

„Ești bine?” A întrebat el îngrijorat. 

Am inspirat și expirat"e prea cald aici", am spus. 

El s-a uitat la mine cu fața confuză și mi-a spus „dar eu îngheț”.  Nu mai știam ce să spun, așa că am rămas tăcut. 

"Deci, cum este să mă întâlnești?"  A zâmbit entuziasmat. 

„Ce vrei să spui?” A oftat. 

„Care este prima ta impresie despre mine”

„Ești frumo - ești drăguț, da drăguț!” Am vrut să mă plesnesc pentru că aproape am spus asta.  M-am uitat la Taehyung care încerca să-și ascundă zâmbetul. 

„Ce zici de mine”, am cerut să ajung la stângăcie. 

„Ești atât de drăguț” mi-a bătut obrajii.  I-am îndepărtat mâinile și i-am spus „nu poți-” Părea vinovat și a spus „îmi pare rău”. 

Nu știu de ce, dar nu mă descurc să fiu privit de toți acești oameni din jurul nostru și mă face să mă simt mai inconfortabil. 

„Dar mulțumesc” am adăugat. 

„Pentru ce?” I-am zâmbit și i-am zbârlit părul

„pentru că ai fost drăguț cu mine. Nu mă pricep la asta așa că ..” El a zâmbit înapoi și a spus „asta este atât de ciudat”

Am dat din cap și am început să râd. 
După câteva ore de discuții, râsuri și apropieri.  Trebuia să ne luăm rămas bun unul de la altul. 

„așa ..” am spus „așa ..” a adăugat el. 

„Cred că ne luăm la revedere atunci?” Am spus într-o formă de întrebare. 

"Așa cred". 

" Ești frumos Taehyung."  În cele din urmă am reușit să spun asta, pentru că el este și nimeni nu poate schimba asta.  S-a înroșit. 

„Mulțumesc”, se bâlbâi el.  Am chicotit și i-am ciufulit părul. 

„Pa Taehyung” am spus și m-am întors și m-am îndepărtat. 

"P - pa"