Când moartea a murit era miercuri
Când moartea a murit, mi-am fracturat un vis
Când moartea a murit, un demon a plâns
Când moartea a murit, îngerii au leșinat si nimeni nu știa ce să le facă
Când moartea a murit, cerul era verde
Când moartea a murit, poeziile lui Bacovia au înflorit
Când moartea a murit, tămâia ardea
Când moartea a murit, un cadavru a dormit linștit
Când moartea a murit, un bebeluș a țipat, iar mama lui tăcea
Când moartea a murit, copiii din parc nu se mai jucau
Când moartea a murit, un miliapod a grăit, dar era răgușit
Când moartea a murit, un deținut s-a smerit
Când moartea a murit, nu a mai fost frică
Când moartea a murit, și Dumnezeu s-a întristat
Când moartea a murit, coliva lipsea
Când moartea a murit, cine i-a cântat?
Când moartea a murit, eu am uitat că trăiesc
Când moartea a murit, iubirea s-a rarefiat
Când moartea a murit, puloverul îmi era mare
Când moartea a murit, noaptea nu mai era neagră
Când moartea a murit, era miercuri
