A inceput ca o zi placuta dintr-un anotimp, nu se stie care. M-am trezit si vreau sa mananc o muratura.
Am avut o muratura buna tare de tot. Mi-a trezit la viata toate simturile si am inceput sa ma indragostesc de ea. Era atat de frumoasa, atat de sexy. Parca ma striga: "Mananca-ma! Ia o bucata din mine! Savureaza-ma! Iubeste-ma!".
Am inchis ochii si abia asteptam primul meu sarut cu jumatatea mea. Eram gata, ma apropiam incet, incet de fata lor zemoasa, dar o nu; cineva imi fura muratura. O umbra infricosatoare si haina (pentru ca mi-a furat sufletul pereche normal) facea dansul fericirii in fata mea. O, ce durere sfasietoare se afla in inima mea! Mi se taia respiratia, ma sufocam. Atat de mult imi iubeam muratura? Raspunsul este NU! Nu faceam acest lucru, dar atunci ce se intampla cu mine? Faceam stop cardio-respirator. De ce? Pentru ca era un spirit care dansa cu MURATURA mea, in PATUL meu si pe MUZICA mea. Normal ca muream acolo man, muream cu inima franta de stopul acela cardio-respirator, muream de plictiseala...
VA URMA!
In capitolul urmator din "Cand iubesti muraturile...":
-Voi muri sau nu?
-Voi recupera muratura daca nu voi muri?
-Ma voi infrupra din ea daca o voi recupera si nu voi muri?
PROMIT CA VA FI MAI INTERESANT DATA VIIITOARE!
