Spitalele pentru mine sunt ca a doua casa . Le-am explorat pe toate . Dintr-un punct in altul . Din cauza problemei mele , care , din fericire nu este una vizibila , ma afectat destul de mult . Nu fac scoala , deoarece problema mea imi interzice sa o fac . O problema , care, din punctul altora de vedere este un ,,Dar de la Dumnezeu" mie mi se pare o povara . De mica mama a incercat sa descopere ce am dar toti doctorii spuneau acelasi lucru ,,Din punct de vedere medical nu este posibil , dar copilul dumneavoastra este un geniu ." Eu stau numai in casa, nu am prieteni . O am pe mama . Tata e plecat la munca in strainatate . Mama nu lucreaza . Mi s-a dedicat mie si problemei mele . Totul se schimba cand mama imi spune ca , pentru ca deja am 15 ani , ma pot descurca si sungura(deparca nu ca o faceam deja) si-a cautat un loc de munca si ca a gasit unul foarte bun in Conatanta . Daca sunteti curiosi , cititi cartea ,,Antioscial"