Nu știu dacă mai folosește cineva Wattpad-ul, mai ales dintre urmăritorii mei, dar eu nu mă pot desprinde de el. Fac ce fac și mă întorc la aplicația asta când mă năvălește nostalgia. Îmi amintesc de serile de iarnă din clasa a 7-a, când citeam cu lumina stinsă ca să se vadă mai bine ninsoarea. Aveam o lumină stradală chiar lângă geamul camerei mele și vedeam cu câtă grabă coborau fulgii, cât de frumos se așterneau pe acoperișuri și pe crengile brazilor din pădure. Am imaginea asta întipărită în suflet. Când mai răsare in mintea mea în momente neașteptate, deschid wattpad-ul și mă reîntorc în decembrie 2015. M-a cuprins dorul azi și am observat că nu am mai postat nimic de mulți ani. Am să-mi aștern în continuare sufletul, din când în când, în “Viața fără anotimp”. Vă invit să aruncați un ochi, promit că nu am abandonat micul volum de poezii