In dimineata care vine, absenta mea n-o s-o observe nimeni. Singuratatea e clara, la fel ca intentia mea de a va trata pe toti cu o indiferenta pasatoare. Ascult utopica si distrata orice urma de rap bun ramasa, incercand sa raman in transa. Nu sunt falsa, poate ca mintea mea e varza dar as da orice  sa vad ca tie-ti pasa. Nu intelegi nimic dar totusi citesti randuri ce strabat ganduri straine de ale tale, incerci sa intelegi iar intr-un final te regasesti. 
Stii care e duma? Ca eu, sunt la fel ca tine, un haos, mai mult nu poti afla pentru ca nici eu nu stiu mai multe.
Ma voi opri din scris doar atunci cand cineva imi va spune sa o fac. Ii voi da o palma si ma voi reapuca. Traiesc la maxim cu oamenii de care nu ma pot lipsi, in rest, pot spune ca m-am sictirit de tot ceea ce inseamna viata de adolescent. Iubesc, deja am pierdut.