Pot să zic că azi e cea mai specială zi, zi în care pot spune că sunt mândră că nu m-am lăsat de scris proză. În această seară am avut ocazia de a avea o ședință de cenaclu organizată de foști elevi, acum oameni publicați cu volume de poezii, oameni printre care se afla și un critic literar. Am avut ocazia să le citesc un fragment din Hanguk: Secretul unui Răzbunător și sincer, nu m-am așteptat de la o tăcere din partea lor, în special a criticului, mă aștepam să zică multe lucruri pe care le găsește greșite. Nu. În schimb domnul Monșer, un mare reprezentant al cenaclului Marin Sorescu, m-a motivat și felicitat pentru creația mea. Chiar acel critic literar mi-a zis că imediat ce voi publica aceasta carte și Cazul lui Renouf, le va caută și cumpăra pentru a le citi.
Chiar nu mă interesează că vă dați ochii peste cap sau cine știe ce naiba vă trece prin cap: Ia uite-o și p-asta, se caca pe ea aici. Eu sunt în culmea fericirii acum.