Ursulețul de pluș vechi stă pe patul demult ars. Camera ce era plină de culoare acum are pereți reci și înnegriți de trecerea vremi. Acoperișul nu mai este. Doar scânduri vechi sub un cer gri. În orașul ce se află mai departe o fată cu părul negru privește spre blocurile distruse și abandonate din care ies monștri ce vor să înghită tot. Oftează ușor și sare din bloc în bloc până în fața copacului ars din fața căsuței. 
Înainte totul era frumos și plin de culoare, dar când copacul a ars totul s-a distrus. Și monștri au apărut. Oamenii s-au refugiat pe partea cealaltă a prăpastiei. În schimb ea a rămas să se lupte. Când totul cade, ea trebuie să rămână întreagă. Oftează și privește podul rupt ce a separat-o de familie și merge în căsuță de unde ia ursulețul în brațe.