Blog: http://naticriss2010.wordpress.com/

Cred în puterea cuvintelor, în alinarea pe care ți-o aduce o mângâiere, în forța pe care ți-o oferă un umăr în momente de restriște și singurătate.

În prietenia adevărată, de suflet, care te cucerește total, iremediabil și care te leagă cu un fir subțire, invizibil de oamenii pe care îi meriți și care te merită.

Cred în iubirea perfectă, completă, care vine atunci când te aștepți mai puțin.

În lucrurile mărunte, cărora nu le dai importanță dar care reușesc să-ți fure zâmbete, uneori chiar să te uimească cu strălucirea lor.

Cred în noi începuturi, în a doua șansă, în speranţa care moare ultima, în miracole, în vise, în tot ceea ce mă face fericită, în tot ceea ce îmi dă putere, în tot ce mă înconjoară.

În melodia perfectă, în ziua perfectă, în oamenii perfecți care te setează să le răspunzi la fel, indiferent de starea pe care o adopți, indiferent de vremea de afară, indiferent dacă vrei sau nu.

"Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră..."
"A şti să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul... " (Marin Preda)

"Şi-acum mai pleci?
Răspunde-mi, sărman cercetător
De frumuseţi bizare şi armonii smintite -
Tu, ce bătuşi în viaţă la poarta tuturor
Şi nu-ntâlnişi în cale decât porţi zăvorâte!...

Iar cântăreţul care plângea, strângând la sân
Chitara cu trei strune, răspunde :
- Nu...
Rămân!..." (La poarta celor care dorm - Ion Minulescu)