Ultimul capitol tocmai a fost postat. Nu credeam ca va veni aceasta zi prea curând. O carte ce mă reprezintă pe mine, din toate punctele de vedere. O poveste pe care mi-aș fi dorit să o trăiesc și poate cândva, se va întâmpla, o voi trăi. Mi-am lăsat sufletul să se elibereze și să vorbească. Vă mulțumesc tuturor,celor ce ați fost alături de mine în această călătorie! Vă sunt profund recunoscătoare♥️
Fragment: „Soarele răsărise și printre draperii, puteam zării razele lui, răzlețe. Elian încă doarme. Rămân în șezut și continui să îl privesc. Zâmbește! Cred că visează! Oare sunt și eu prin visul lui? Mă întreb îngândurată, în timp ce îmi cuprind genunchii și îi aduc la piept, sprijinindu-mi bărbia de ei.
Mă legăn și continui să-l privesc. Este atât de frumos și pare atât de fragil, când doarme. Scap un suspin, care evadase printre zâmbetele mele, îndrăgostite.
— De ce oftezi, moțato? Mă întreabă, cuprinzându-mi una dintre glezne.
— De drag! Îmi place să te privesc cum dormi. Nu cred că m-aș sătura de asta, vreodată! Și de ce mă faci moțată?
— Să mă privești pe mine, în timp ce dorm, e noul tău hobby? Ar trebui să-ți spun, ciufulită! Ia vino încoace! Îmi spune, în timp ce mă trage peste el, și-și înfige mâna în părul meu, ciufulindu-l.”
https://www.wattpad.com/988211969-dincolo-de-apus-volumul-ii-capitolul-18