Uneori, spunând acele lucruri "depresive" pe care le țin ascunse în interiorul sufletului, aștept de fapt să mi se spună structuri de genul "o să fie bine" "o să reușești" "ești o persoană minunată, nu îți face prea multe griji, îți va reuși ceea ce îți propui", nicicum "dacă continui să îți mai spui lucruri de genul nu o să reușești niciodată".
Propoziții poate clișeice, spuse de atâtea ori încât de multe ori ajung să fie doar niște cuvinte automate, spuse doar așa, ca să se spună ceva. Însă atunci când simt că mă destram și, oricât de luptătoare sunt, mă opresc un moment doar ca să mă cufund în nemulțumire, aceste cuvinte parcă mă alină. Sunt acele momente în care am nevoie doar de o persoană, fie cea mai necunoscută, care să mă încurajeze chiar și cu un singur cuvânt "poți".
Nemulțumirea este deseori calea care mă duce către reușită, căci conștientizând faptul că nu mă aflu în punctul dorit, fac tot posibilul pentru a atinge culmile gloriei proprii. Dar chiar și așa, din când în când am nevoie de o încurajare exterioară, oricât de simplă, oricât de depărtată.