Niciodată nu am știut ce să scriu despre mine. Ar trebui să scriu despre ce ascult, despre ce filme urmăresc sau despre ce citesc? Nu știu și, niciodată nu am știut. Acest lucru se întâmpla poate pentru că sunt o simplă fată, nimic ieșit din comun. 



Singurul lucru la care mă gândesc că aș putea să scriu despre mine ar fi că scrisul mă descrie cel mai bine. 



Sting țigara apăsând-o cu putere în scrumieră până când forma sa cilindrică se deformează, în timp ce mintea încearcă să stoarcă o idee coerentă și la obiect, așa că:



Văd, miros și aud. Simt, gândesc și iubesc mult. Fumez ca să mă destresez, beau alcool ca să mă simt liberă și scriu ca să scap. Scrisul este scăparea mea de la orice înseamnă viciu, supărare, bucurie. Este o scăpare de la tot. 



Și asta sunt eu.