Dragostea pentru omenire este chiar cu totul de neimaginat, de neînțeles, este imposibilă, dacă nu este însoțită de credința în sufletul omenesc. Iar cei care, dupa ce i-au răpit omului credința în nemurirea sa, vor s-o înlocuiască, drept scop suprem al vieții, cudragostea față de  aceștia, zic eu, atentează la propria lor persoană, căci, în locul dragostei de omenire, sădesc în inima celui ce și-a pierdut credința doar germenele urii pentru omenire. 

                                        F.M.Dostoievski