tabitacuraciuc

Unirea de azi
          
          Ascultă trompetele tare cum sună
          În marșul de oaste a mii de români.
          Cu inimi de viață, de laude pline
          La marea unire cu toți vin și vin.
          
          Dar toate sunt umbre pierdute-n decenii,
          Căci astăzi e veacul aproape-mplinit
          Și nu mai e nimeni la Alba să spună
          Că vrem România un stat întregit.
          
          Că de la '89 dorim libertate 
          Și sângele alții și-au dat pentru ea,
          Primit-am plecarea în țări depărtate
          Lăsând țara dragă cu greul în ea.
          
          Veniți azi în țară, românii plecați,
          Căci fără de voi ne simțim tot mai slabi!
          În urmă-i unirea cu anii trecuți,
          Ne-așteaptă 'nainte unirea de azi.

tabitacuraciuc

Floare de crin
          
          Ce palidă răsare luna încet pe cer,
          Ce-ntunecată-i zarea și stelele cum pier,
          Pier printre norii asprii ce-alunecă-n văzduh 
          Iar seara-i tot mai tristă, mai plină de zăduf.
          
          Ce singură mi-e casa în liniștea-i de jar,
          Mai singură sunt eu azi cu-al meu tăcut amar,
          Și-mi zboară gândul grabnic, cu pasul mai iuțit
          Spre tine, tot spre tine, spre visul ne-mplinit.
          
          Cu inima de piatră ce se topește-n flori,
          Pășesc totuși spre tine s-o umpli de culori,
          Pășesc să -mi dai speranța din seri triste de mai,
          Când mă priveai în față, un crin când îmi păreai.
          
          Dar azi e toamna-n suflet, speranțele se duc
          Iar visele-și iau zborul din aripi fluturând,
          E toamnă și-n grădină flori nu mai sunt de mult,
          Dar floarea ta e încă puternică în vânt.
          
          Ești singura mea floare și-astept să te găsesc,
          Te caut printre toate, nu pot să reușesc,
          Te țin adânc în suflet și-n inimă trăiești,
          Aștept și aștept ziua să văd că mă privești...

tabitacuraciuc

Toate scuzele
          
          Iarta-mă, căci nu am scuze
          Să le-aștern în fața ta,
          Mamă, pentru timpul care
          Neglijat-am viața ta.
          
          Pentru ziua nesfârșită 
          Când tarziu tu adormeai,
          Obosită, istovită
          Fără ajutor erai.
          
          Pentru depărtarea noastră
          Și că nu te-am mai sunat,
          Prea de multe ori fusese,
          Iar tu numai ai oftat.
          
          Ai oftat și-ai plâns în șoaptă,
          Tu mereu m-ai așteptat,
          Eu plecat-am fost departe
          Timpul nost' l-am neglijat.
          
          Te-am lăsat tot obosită.
          Mamă, te-ai îmbolnăvit.
          Toate scuzele aduse
          Nu te-au însănătoșit.
          
          Ești răpusă azi și slabă,
          Mama mea,îmi pare rău.
          La ce-ar folosi o scuza
          De la copilașul tău?
          
          Doar regretul și căința
          Azi mă însoțesc pe drum,
          Vreau să mă întorc la tine,
          Dragă mamă, chiar acum.
          
          Să te văd în poarta casei 
          Așteptând și-n ochii tăi 
          Să văd lacrime cum joacă-n
          Bucurii și intristari...
          
          Și-aș vrea să te strâng în brațe,
          Să rămân la pieptul tău,
          Fiindcă lumea e prea rece
          Pentru copilașul tău.
          
          Fiindcă-i viața-i prea grăbită
          Și n-am timp să lăcrimez,
          Să zâmbesc, să-ți spun de mine
          Și să te îmbrățișez.
          
          Însă azi sunt tot departe,
          Tu tot mă aștepti în prag,
          Am s-ajung cu trenu-n seara,
          Știu c-ai să m-aștepți cu drag...
          
          Chiar dacă ești obosită,
          Geană n-ai să pui pe ochi, 
          Până-a ta fiică iubită 
          N-a ajuns bine de tot...
          
          Căci ești mamă și-ai un suflet
          Și o inimă cerească
          Și-aș dori să stau cu tine,
          Să nu mai plec niciodată...
          
          Da. Am fost cândva departe,
          Dar acum ne-om întâlni.
          Toate scuzele din lume
          Nu ne vor mai despărți.

tabitacuraciuc

Toamnă în sufletul meu
           
          E toamnă în sufletul meu,
          Și-acum printre frunze căzute,
          Te caut, te caut mereu
          Cu mâinile-mi reci, amorțite...
          
          E toamnă și visele-mi zbor
          Departe, odată cu tine.
          Le simt cum îmi pleacă încet
          Sunt ca niște păsări străine.
          
          E rece acum și aș vrea,
          La fel ca și ploaia ce bate
          Ușor în ferestrele vechi,
          Să las lacrimi calde în noapte.
          
          E toamnă în sufletul meu
          Și visele-au aripi spre zare,
          Ca păsări în stoluri pornesc,
          Mă lasă în urmă cu jale.
          
          Mă lasă în drum și-n noroi
          Cu inima udă de ploaie,
          Cu ochii uscați de-așteptări 
          Și versuri tăcute pe-o foaie.
          
          Străină mă lasă mereu,
          În cuibul lăsat tot în urmă,
          O pasare slab-am rămas
          Cu visele-mi care se curmă.
          
          Eu totuși aș vrea să aștept,
          Să stau mai departe de veghe.
          Cât inima-mi bate în piept 
          Și-n zare un punct se mai vede.
          
          Speranța că poate revii 
          Mă ține în viață și iarna,
          E toamnă și da, ai plecat,
          Dar nu vine și primavara? 
          
          E toamnă, dar nu pe vecii,
          Că orice-anotimp vine, pleacă.
          Te-aștept ca din nou să-mi revii
          Cu gândul și inima-ntreagă...
          
          Ca pasărea-n cuibu-mi străin,
          Aștept și-am să mor de-așteptare,
          Ca iar să văd stoluri cum vin
          Odată cu tine în zare.

MaraAnabethe

@ CT999bbytha1809  ❤
Reply

CasandraMariaKovacs

As putea sa ma inscriu in concursul de poezi? Știu că e târziu dar chiar imi place sa scriu

MaraAnabethe

Am să mă uit diseară .
Reply

CasandraMariaKovacs

@ CasandraMariaKovacs  ai vrea te rog sa arunci o privire peste poezia mea si sa îți dai cu parerea într-un mesj privat
Reply

MaraAnabethe

Din păcate nu .
Reply

tabitacuraciuc

Te aștept 
          
          E noapte încă-n satul meu departe
          Și câinii latră jalnic către lună,
          Obloanele la case toate-s trase,
          E frig și întuneric pentru mine.
          
          E-atâta liniște în jur, în noapte,
          Se-aud mașini ce vizitează drumul,
          Un greier cântă cântece de jale,
          Și eu aștept... O șoaptă peste umbre.
          
          Te-aștept. În noaptea albă de-așteptare,
          Sa-ți aud pașii lin venind în zbor,
          Să mai zăresc un zâmbet peste încruntare 
          Și să te-aud vorbind așa ușor...
          
          Te aștept. Dar poate au să treacă zile
          Și-n pragul meu n-ai să apari zâmbind,
          De-ar trece totuși anii peste mine,
          Te-aș aștepta să vii spre zări privind.
          
          Te-aștept. Și-aș vrea atunci, în ziua-ceea,
          Să cad la pieptul tău, să lăcrimez,
          Că ai venit, n-am așteptat degeaba,
          Și-oriunde,-am să-ți promit, eu te urmez.