𝓐𝓵𝓲𝓪 𝓜𝓪𝓻𝓼𝓲𝓵𝓵𝓲𝓪

  După o îndelungată vreme, revin cu o nouă poezie, care și ea e scrisă tot în toiul nopții, atunci când mă lovește dorul de casă. 
            Parcă văd ușa casei cum se deschide și pe-ai mei cu plasele în mână. Acum, intru singură pe o altă ușă cu plasele în mână și-mi amintesc cu dor de vremurile când, în locul meu, erau părinții.
          
            Sper ca această poezie să vă ducă cu gândul acasă, pe cei care sunteți plecați!

 Îmi aduc aminte de vremurile în care îmi puneai leagănul în curte, când mă făceai să râd, zâmbind la mine și când ai plecat fără să îmi spui la revedere.
           Leagănul acum, s-a rupt. A rămas doar o frânghie simplă, la fel cum era și înainte, însă ochii mei de copil îl vedeau ca pe un leagăn. 
           Acum, am dat ochii cu realitatea și mă doare să știu că zborul de ieri, e prăbușirea de azi. Mă doare să te știu plecat. 
          
          "Ai uitat sa îmi zici cum e acolo la Dumnezeu. Vino acasă."–@scepticism
          

 Și dacă privesc cerul, mi-e frică că mă voi pierde în întunecimea lui, în miile de stele și constelații, în eternitatea lui. De aceea, mi-e teamă să mai privesc în sus, ca să nu zbor cu picioarele de pe pământ. 
           Ne e frică să mai visăm, pentru că ne e teama de necunoscut. Ne e teamă să nu pierdem ce am adunat aici când, de fapt, am putea avea mai mult decât ce avem acum. 
          Și uneori e bine să mai și zburăm, iar mie îmi este dor să zbor departe de aici...

Drag trecut, 
          Ce azi revii în mintea mea 
          și zâmbesc la-nfățișarea ta.
          Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai oferit, pentru amintirile ce astăzi nu s-au risipit
          Pentru zâmbetul ce l-am avut pe chip
          Cât tu ai fost acolo, neclintit.
          Azi spun la revedere dorului 
          Și un bun venit viitorului.
          
          Fie că pacea să vă însoțească,
          Pe oriunde ați fi în această viață!

Când fulgii de zăpadă cad în inima mea, când se-aud colinzi pe stradă in noaptea cea grea, mi-amintesc că, un Copil venit din cer, căuta un locaș să se nască în el. Însă nu s-a găsit nicio casă, niciun loc pentru El. De-aceea înalț dorința mea, să ajungă la cer. Și prin ea, Prunc Ceresc,  vreau iertare să-ți cer. Aș schimba de-aș putea istoria Ta și-n loc de staul Ți-aș da inima mea.

Pe la colțuri unii spun/ Că există Moș Crăciun/ Că i-ai scris și c-o să vină/ Să-ți aducă în pumni lumină/ Lângă brad și lângă foc/ Să-ți aducă mult noroc!

Fie ca sărbătorile de anul acesta să vă umple sufletul de bucurie, încredere, speranţă şi iubire. Moşul să vă aducă cele mai dorite şi neaşteptate cadouri vouă şi celor apropiaţi. Crăciun fericit ❤️

Bună, dragilor! Echipa @AngelsAccademy organizează un nou concurs despre sărbătorile de iarnă. Vă pune la încercare 
          creativitatea și oferă ocazia de a te afunda mai mult în misterul iernii. Mai jos aveți linkul cărții. Nu uitați să citiți regulamentul!
          
          https://www.wattpad.com/story/275862118?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=story_info&wp_page=story_details_button&wp_uname=MillahAideen&wp_originator=HJc5ALP5ftuX6adTR7sLSDAjUyb7VZwKZfBhbMmNe7CFV%2BCue1RCcffbsdlg0NwT06j9Ne6FCI%2ByCi5XSFrplOAsP8f5V3XeA9Dz51YuufWxCR63Lws%2B4o0BtCAeRDns

Ca un fel de încheiere a "melancoliei" mele, am scris o poezie intitulată "Uitare" care semnifică uitarea, vindecarea. In cazul meu, semnifică uitarea vremurilor trecute care nu îmi dădeau pace. Cred că fiecare dintre voi a avut lucru de care a uitat, fara să își dea seama. Pentru mine, încheierea acestei poezii a fost că o uitare. Sper sa vă regăsiți în ea, și nu doar in contextul copilăriei, ci în oricare altul.
          https://www.wattpad.com/story/224837014?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=story_info&wp_page=story_details_button&wp_uname=ellereealisa&wp_originator=oacsv4m9FesgiVX1NzRohg2ielkUXYzN2UNRqwSUyB8BXdeuhQB3yojcdPpUge3t4Xu2vDvSLRxUnJEtFMb6ZVBsMYJFgNF8LpXpOQ4nr9QKQ5mejFxQRnnVeH2Ka%2Fh%2F
          Îi mulțumesc de asemenea lui @BiancaStoica8 pentru coperta cărții!

A venit din nou toamna, și bineînțeles, ca în fiecare toamnă, melancolia mă îndeamnă să scriu despre natura efemeră. Toamna este cel mai nostalgic anotimp. De fapt, toamna este anotimpul sufletului!
          De aceea, am scris o nouă poezii de toamnă. Sper să vă placă. O găsiți în cartea mea de poezii, intitulată "Dor de tine"