@RuxyEly
https://youtu.be/8PZkIED8czc?si=GJJAo77rFZyLw7eD Iubirea este pur și simplu... Nu se caută, nu se judecă, te găsește ea pe tine...nici nu știi când și nici de unde... Chiar dacă doare, trebuie trăită până la ultima secundă, căci așa cum vine, dacă nu e îngrijită, ea dispare lăsând un gol greu de reparat... Căci nimic pe lumea asta nu poate înlocui iubirea...
https://youtu.be/tH2w6Oxx0kQ?si=_fXU1W_h_QoaMDTp Suntem doar secunde în îmbrățișarea timpului...
Nu știu pe ce făgaș au intrat lucrurile pe aplicația asta, dar deja de anul trecut mă abțin să mă exprim din acest punct de vedere. Doamnelor, domnilor, copii, care sunteți aici prezenți, haideți să nu uităm care este destinația acestei aplicații! Majoritatea care au ajuns aici sunt oameni dornici să își dezvăluie trăiri , sentimente, talentul de a scrie, nu ieșim "la agățat" pe wattpad. Nu înțeleg de ce se confundă lucrurile! Aplicația asta nu este despre validare și voturi, este despre împărtășirea cu alții unor emoții, de a-ți lăsa talentul descoperit...
De o vreme, sunt anumite personaje aici care creează contexte, vezi poate poate pica ceva... Fraților terminați cu prostiile! Hai să ne vedem de scopul pentru care suntem aici, iar dacă nu asta vă interesează, căutați în altă parte!!!.. M-am saturat să primesc notificări de urmărire de la toți dubioșii, crezând că sunt vreo amețită care nu știe cum merge treaba...lăsați-mă cu rahaturile ...că la vrăjitoare nu merge cu vrăji! Am o vârstă și deja sunt la capătul răbdării când văd singurul loc unde mai puteam să fiu liniștită, e pătat de mizerii din astea...
Dragi scriitori, spor la scris și emoții din belșug!
@ RuxyEly zic ce vreau, când vreau și aduc argumente.
Restul e fâl-fâl si dramă,de care fug că am digerat 5 ani și nu mai vreau.
Plus alți 35 de la maica-mea :)
Am învățat că trebuie să trăiesc în compromis , doar pentru cinci minute de liniște... Mă rup în bucăți în fiecare zi, construind lucrurile pe care mi le doresc ca și cum aș fi singură, deși nu sunt... Pentru că inima mea a rămas acolo unde nu se va întoarce niciodată...
Și tot eu rămân ca să adun părțile din mine care strigă în disperare că vor să se întoarcă acasă... Și scriu ..scriu până mâna nu va mai putea sa țină creionul, scriu despre mine și despre oamenii pe care ajung să-i lipesc de suflet pentru că vreau. Eu vreau sa îi vad prin lentilele iubirii mele pentru ei și dau din mine lor , până voi seca poate... Și da...mă plâng, căci uneori doare, când izvorul simțămintelor mele este profanat cu atâta sete de egoismul unora, mă plâng uneori, când poate aș vrea să găsesc și eu un zăcământ al meu de unde sa mă hrănesc cu vise și cu liniște. Asta mă face om..cred eu... Mă face să fiu ce alții poate au uitat sa fie. Își aduc aminte doar de sărbători că trebuie să fii darnic și bun, sa ierți și să îți iubești aproapele. Cu siguranță și eu am greșit, pentru o vreme am căzut în plasa cotidianului și a ignoranței, dar am găsit o cale să mă întorc la ce sunt eu cu mine. Dar eu , cea care sunt așa cum mă știu eu, sunt răstignită ca un proscris pe crucea nebuniei ...Lăsați să fiu eu nebună și fiți voi sănătoși!
@ RuxyEly înveți că ești prea prețios pentru oamenii care țin la tine cu adevărat, pentru Dumnezeu, ca să lași hienele să rupă bucăți din tine câte puțin și după ce nu le mai ești de folos să te arunce ca pe un obiect vechi .
Dacă înainte eram permisivă și primeam in sufletul meu pe oricine am devenit o stână de piatră la capitolul ăsta.
Și din nou,cu tristețe, descopăr că este mai bine să dai pagina și să renunți să mai citești o poveste care nu se vrea citită.Ca un copil care lasă din mână cartea cu personajele lui preferate, pentru că a primit cadou un telefon de la părinți.E greu să simți că lupți cu morile de vânt. Chiar și acum, scriind aceste rânduri, îmi dau seama, că poate nu am pentru cine.O fac pentru mine, pentru eliberarea mea sufletească.Aș vrea să vă închipuiți că strig aceste cuvinte, mă doare totul , fizic și psihic și nu îmi mai găsesc locul nicăieri.Nu mai înțeleg relațiile inter-umane, poate sunt prea de modă veche, dar nimeni nu mai știe cum să simtă absolut nimic, așa încât plutesc efectiv și incerc să rămân la suprafața unui val de nepăsare.Mă mai bucură să descopăr oameni care îmi seamănă, i-am găsit și mă îmbrac cu drag în suferințele lor, fiindcă e greu să fii singur, când totul doare, când inima ta se rupe de doruri, absențe și dezamăgiri. Nimeni nu înțelege de ce port cu mine mereu durerile altora.Daca nu eu, atunci voi?!
Unii prefera comoditatea și merg prin viață precum caii reginei.E mai bine sa fim cuminți în hamuri, in loc sa dam voie sălbăticiunii din noi sa fie vie așa cum , de altfel, ar trebui sa fim.De aia nu mai simte nimeni nimic, pentru trebuie să cerem voie sa o facem.
Voi trăi mereu ducând cu mine toate astea, precum Atlas își ține greutatea lumii pe umerii goi și nu îmi pasă de biciul care stă să mă lovească din spate..este doar încă o durere pe care trebuie sa o îmbrac... Sa fiu eu oaia neagră a familiei, care niciodată nu sta în turmă, sa nu se molipsească de râia ignoranței și insuficienței... Nu-mi pasă... Nici de judecata unora, care vor sa arunce primii cu pietre, dar bârnele din ochii lor le provoacă răni sângerii pe care ei nu le vad.
Stiu că poate nu interesează pe nimeni ce scriu aici... Dar dacă nu aici... Atunci unde?
@ RuxyEly păi shopping impulsiv, păi organizarea vieții,voi,femeile aveți de 5 ori mai multă treabă decât un bărbat și mai aveți de înfruntat și bârfa,necesitatea de a apărea mereu perfecte,conglomerat de lucruri pe care pe un bărbat l-ar face nici să se mai dea jos din pat,daca ar fii in locul vostru :)
@ YourDemonHoney să știi că ai dreptate...ne săpăm singuri groapa la o adică... Dar nu mă închid în casa că înnebunesc.:))
@ RuxyEly noi ne adaptăm oricui,dar mirosim de la un kilometru vrajeala ieftină.
Este motivul principal pentru care prefer sa stau in casă departe de orice energie a oricui.
Personal,o consider cea mai auto-distructivă zodie,nu doresc nimanui sa fie in pielea noastră.