Ufletor

Crăciunul e momentul în care magia chiar există – fie că o găsim în luminile bradului, în râsul celor dragi sau într-o poveste care ne face să visăm. 
          	Vă doresc un Crăciun plin de bucurii, momente speciale și, de ce nu, inspirație pentru noi aventuri în anul care vine. Mulțumesc că sunteți aici – de-abia aștept să împărtășim povești frumoase împreună!
          	Crăciun fericit și sărbători magice!❤️

Ufletor

@diamondstories12 , @YuugenAkari , @agd_06 , vă mulțumesc din suflet!!❤️
Reply

agd_06

@Ufletor Crăciun fericit! Sărbători fericite și binecuvântate alături de cei dragi! ❤️
Reply

Ufletor

Crăciunul e momentul în care magia chiar există – fie că o găsim în luminile bradului, în râsul celor dragi sau într-o poveste care ne face să visăm. 
          Vă doresc un Crăciun plin de bucurii, momente speciale și, de ce nu, inspirație pentru noi aventuri în anul care vine. Mulțumesc că sunteți aici – de-abia aștept să împărtășim povești frumoase împreună!
          Crăciun fericit și sărbători magice!❤️

Ufletor

@diamondstories12 , @YuugenAkari , @agd_06 , vă mulțumesc din suflet!!❤️
Reply

agd_06

@Ufletor Crăciun fericit! Sărbători fericite și binecuvântate alături de cei dragi! ❤️
Reply

Ufletor

Străinul din Amurg
                                    T. Ufletor
          
          În noaptea cea de nepătruns, pe drumuri fără glas,
          Îl caut pe acel ce-n vise umbre negre mi-a lăsat.
          Nu-i prinț din basme vechi, ci unul cu suflet sfărâmat,
          Cu ochi ca jarul stins de ploaie, de doruri apăsat.
          
          Cu pas ușor, se-nalță din tenebre reci și grele,
          O umbră în văpăi de gând, cu tainele-i rebele.
          În jurul lui, tăcerea e o mantie subțire,
          Și-ascunde în privirea sa durerea de iubire.
          
          Ah, cum l-am cunoscut cândva, în amurgul efemer,
          Un prinț ce arde tainic, sub zâmbetul sever.
          Nu-i făurit din aur, ci din patimi și uitare,
          Un vis ce naște dorul, dar piere-n depărtare.
          
          În miezul nopții doar apare, un chip de necuprins,
          Un prinț al umbrelor, strivit de ce-a fost și ce-a-nvins.
          Pe buze, i-am simțit răsuflul rece și amar,
          O șoaptă fără formă, un fum ce-l port în dar.
          
          O, cum l-aș chema în noapte, să-i simt ființa vie,
          Dar el dispare-n zori, un vis fără temelie.
          Rămâne doar amintirea unui foc prea devreme stins,
          Prințul ce nu-mi aparține, dar nici nu m-a respins.

Ufletor

@hea_v3n, când aveam timp liber și reușeam să fac atât de multe… Abia aștept să trec de perioada de licență. Dacă vei scrie ceva nou, voi fi încântată să citesc! ❤️
Reply

hea_v3n

Mă bucur să văd ca te-ai reîntors. Sper ca întoarcerea ta îmi va oferi inspirația suficientă pentru a mai scrie ceva. Mi-e dor de acele vremuri când aveam capul plin de gânduri și nu știam cum să fac mai repede pentru a le așterne pe foaie, dar din păcate, m-au părăsit și sper să le regăsesc curând 
Reply

Ufletor

@Izuko-san aww❤️Chiar mă gândeam să public o carte de poezii. Dar probabil prin vacanța de iarnă, când o să am mai mult timp liber
Reply

Ufletor

 Recomandări de cărți? 
          Hei, prieteni! Sunt în căutare de noi universuri și povești care să mă captiveze total! Dacă aveți cărți preferate (orice gen e binevenit), în special din zona supranaturalului sau a fanteziei, vă rog să le împărtășiți cu mine! Pot fi în română sau engleză — cu cât au mai multe vizualizări și popularitate, cu atât mai bine! ✨
          
          Abia aștept să descopăr lumi noi și personaje fascinante din recomandările voastre!

Ufletor

Umbre de Lavandă
                                          T. Ufletor
          
          Pe cerul greu, ce abia mai vrea să-nvie,
          Plutește-ncet o umbră, o tăcere fumurie;
          E ceața — voal de lavandă palid-închis,
          Ascunde tot, ca-ntr-un uitat și vechi abis.
          
          Din șoapte surde cerul se desprinde,
          Cu glasuri stinse ce prin ceață prind să râdă;
          Și-n murmurul acestui prag pierdut,
          Par valuri vii, de nori în mov cusut.
          
          Un vânt răzleț pătrunde printre umbre,
          Sclipiri de negru și amurguri sumbre,
          Căci timpul stă, uitat într-un sărut,
          Pe buza rece-a unui cer tăcut.
          
          Lavanda, o fantasmă-n cețuri grele,
          Parfumul stins al amintirii sale;
          Pâlpâie-n aer, ca un gând spre nicăieri,
          Ca plânsul unui vis ce doarme sus, în cer.

Izuko-san

@Ufletor  CE MISTOO. ador versurile astea.
Reply

Ufletor

Lipsesc ceva vreme de pe wattpad și am surpriza neplăcută de a afla ca nu mai există mesaje directe cu alte persoane de pe platformă. Mi-e dor de cum era înainte. Îmi aduc aminte că puteam vedea când cineva vota o carte pe care nu o aveam și astfel descopeream cărți noi. Ce vremuri bune…

misakixsaan

@ Ufletor  da știu, asta e super nasol
Reply

Ufletor

Draga mea prietenă a scris o nouă carte mirifică și cred că merită toate aprecierile și voturile voastre. Abia ce a început-o, dar sunt sigură că va ieși ceva incredibil. ❤️
          Totodată, an nou fericit tuturor, fie ca orice vă propuneți să duceți la capăt cu brio! ❤️
          
          https://www.wattpad.com/story/330303426?utm_source=android&utm_medium=link&utm_content=story_info&wp_page=story_details_button&wp_uname=alxrgn03&wp_originator=LjfFS9o%2FfdZxb7r51MACrtxLfUUoVfPS5iDku6aMRo7UP1UrHhcIWuiVRTmAXEM7hNTj6s1JJzNEOFKi9bkFETGaPHET%2B8w5qh9DIy8iO%2B9VVpzc4FKr%2BykXgerY4QKe

alexandreigan

@Ufletor  cum să plângi în prima zi din 2023:
            Mulțumesc mult ❤️❤️
Reply