T. Ufletor

Capitolul 3 este aici! Un nou personaj intră în scenă:))
          
          https://www.wattpad.com/1507415896?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading_part_end&wp_uname=Ufletor

OMG!
          YOU ARE BACK!
          HI

Cine este interesat de un reading-for-reading?

Capitolul 2 din „Aripa Căpcăunului” a fost dezvăluit! Pregătiți-vă să faceți cunoștință cu Rhaziel – alchimist, mecanic și maestru al replicilor tăioase, genul de om care transformă haosul în artă și regulile în praf stelar.
          
          https://www.wattpad.com/1507115317?utm_source=ios&utm_medium=link&utm_content=share_reading&wp_page=reading_part_end&wp_uname=Ufletor

An nou fericit!!❤️

Salutare, dragi cititori!
          
          Chiar în acest moment, am ales să public cartea „Aripa Căpcăunului”. Această poveste a fost o idee care mi-a rămas în minte încă de anul trecut, iar de atunci am tot lucrat la ea, rafinând și adăugând detalii pentru a-i da viață. Mă bucur să o împărtășesc acum cu voi și vă invit să-mi lăsați orice părere sau sugestie – fiecare cuvânt de-al vostru mă ajută să o fac mai bună.
          
          Momentan, nu am o copertă oficială, dar lucrez la asta și sper să pot adăuga una în curând. Până atunci, vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru că alegeți să citiți povestea mea. Sper să vă captiveze și să vă provoace imaginația!
          
          Aștept cu nerăbdare să citesc gândurile voastre!

Arcane m-a rupt în bucăți și m-a lăsat să plutesc în haosul emoțiilor până la ultimul cadru…
          Am scris această poezie cu sufletul îndreptat spre cei doi. Mi-aș fi dorit ca povestea lor să-și găsească sfârșitul în dansul ce le-ar fi unit destinele.
          
          Poate în alt univers
                                       T. Ufletor
          
          Poate, în alt univers, timpul nu s-a destrămat,
          Ochii ei sunt azurii, glasul ei neîntinat.
          Copila surâde, iar albastrul vibrează,
          Un cer fără fisuri, o lume ce visează.
          
          Acolo, el privește, sub umbre de cleștar,
          Nu e povară pe umeri, nu e regretul amar.
          Ea e întreagă, iar tărâmul o îmbrățișează,
          Niciun ceas nu se frânge, nicio inimă nu ezită.
          
          Dar aici…
          Albastrul ei devine o patimă nestinsă,
          O flacără rece, o rugă nescrisă.
          Privirea ei nu mai mângâie, ci frânge destinuri,
          Un surâs înghețat, în vântul uitării.
          
          Ekko stă prins, între lumi desăvârșite,
          Într-una, ea dansează printre stări infinite.
          În alta, ea se destramă – o scânteie apusă,
          Un suflet îngropat în tăcerea nespusă.
          
          Mâna lui se-ntinde, dar prinde doar scrum,
          Un abis fără margini, un final fără drum.
          Timpul se-oprește, dar nu o mai prinde,
          Ea este pierdută, iar vidul îl cuprinde.
          
          Poate în alt univers, ei dansează-n lumină,
          Dar aici, el rătăcește cu o umbră divină.
          Un ceas fără limbă, un infinit prea târziu,
          Ekko rămâne… în albastrul pustiu.

Crăciunul e momentul în care magia chiar există – fie că o găsim în luminile bradului, în râsul celor dragi sau într-o poveste care ne face să visăm. 
          Vă doresc un Crăciun plin de bucurii, momente speciale și, de ce nu, inspirație pentru noi aventuri în anul care vine. Mulțumesc că sunteți aici – de-abia aștept să împărtășim povești frumoase împreună!
          Crăciun fericit și sărbători magice!❤️

Străinul din Amurg
                                    T. Ufletor
          
          În noaptea cea de nepătruns, pe drumuri fără glas,
          Îl caut pe acel ce-n vise umbre negre mi-a lăsat.
          Nu-i prinț din basme vechi, ci unul cu suflet sfărâmat,
          Cu ochi ca jarul stins de ploaie, de doruri apăsat.
          
          Cu pas ușor, se-nalță din tenebre reci și grele,
          O umbră în văpăi de gând, cu tainele-i rebele.
          În jurul lui, tăcerea e o mantie subțire,
          Și-ascunde în privirea sa durerea de iubire.
          
          Ah, cum l-am cunoscut cândva, în amurgul efemer,
          Un prinț ce arde tainic, sub zâmbetul sever.
          Nu-i făurit din aur, ci din patimi și uitare,
          Un vis ce naște dorul, dar piere-n depărtare.
          
          În miezul nopții doar apare, un chip de necuprins,
          Un prinț al umbrelor, strivit de ce-a fost și ce-a-nvins.
          Pe buze, i-am simțit răsuflul rece și amar,
          O șoaptă fără formă, un fum ce-l port în dar.
          
          O, cum l-aș chema în noapte, să-i simt ființa vie,
          Dar el dispare-n zori, un vis fără temelie.
          Rămâne doar amintirea unui foc prea devreme stins,
          Prințul ce nu-mi aparține, dar nici nu m-a respins.

 Recomandări de cărți? 
          Hei, prieteni! Sunt în căutare de noi universuri și povești care să mă captiveze total! Dacă aveți cărți preferate (orice gen e binevenit), în special din zona supranaturalului sau a fanteziei, vă rog să le împărtășiți cu mine! Pot fi în română sau engleză — cu cât au mai multe vizualizări și popularitate, cu atât mai bine! ✨
          
          Abia aștept să descopăr lumi noi și personaje fascinante din recomandările voastre!