wildbooks0
Hei! Am postat de curând o carte și mi-ar face mare plăcere dacă ai avea puțin timp să arunci o privire peste ea.
Ufletor
--akiira
https://www.wattpad.com/story/407777571-jessica-vance Daca va plac povestile usor horror, thriller si politiste, cred ca povestea asta o sa fie pe placul vostru.
Ufletor
No way! Acum putem pune la capitole sondaj? That s cool!
Ufletor
Dacă aș publica o carte de poezii, ar cumpăra-o cineva?
Ufletor
Ce nașpa e cu reclamele astea
Vrei și tu să citești și te găsești să te joci până se termină reclama:))
alexandreigan
@Ufletor unul din motivul pentru am încetat să citesc pe Wattpad sincer. Adoram să citesc aici și apoi au apărut reclamele și nu reușesc să mă concentrez. Dacă era o reclamă la cinci capitole era mai ok, însă cum ai spus și tu este la fiecare capitol aproape
Ufletor
Speranța
T. Ufletor
Când totul pare-ncremenit sub ger,
iar timpul doarme-n palme de cristal,
speranța nu e foc, ci un mister —
o suflare caldă, tainic ideal.
Ea se așază lin în piept,
ca un fulg ce refuză să se topească;
iubirea — fir de aur, înțelept —
leagă iarna de o primăvară rară.
În albul mut, când drumurile tac,
un pas de inimă topește gheața:
speranța e iubirea ce, în prag,
învață frigul sensul dimineții.
Karina-Solix
Thank you for following me
lostgipsydanger
Thank you so much for following me @Ufletor!
Ufletor
Cred că stă în firea oamenilor să fie eroi atunci când li se dă șansa. – James A. Autrey
Ufletor
Cel Fără Tron
T. Ufletor
Sub candelabre moarte, pașii se sting,
Umbrele îl știu, dar nu-l cheamă pe nume.
În ochii lui plouă cu cerneala nopții,
Dar niciodată nu-i mânjește pielea.
Trecut prin porți de marmură crăpată,
Atinge pragul, dar nu-l calcă.
Cei de dincolo îi sorb șoaptele,
Dar mâinile lor rămân închise.
Rugăciuni i-au fost sculptate-n oase,
Dar altarul său rămâne gol.
Sub palmele sale cresc aripi zdrobite,
Niciodată prea jos, niciodată destul de sus.
Sub bolțile ce n-au ecou,
Strigătul lui e doar un murmur.
Un semn făcut, un nume stins,
Un jurământ șoptit de vânt.
Și-n cer, și-n iad, și-n lumea veche,
Doar silueta-i mai pâlpâie-n noapte.
Nici coroană, nici osanale,
Doar umbra unui tron neatins.
Ufletor
@YuugenAkari îți mulțumesc pentru analiza detaliată și pentru apreciere. Într-adevăr, îmi place să explorez trăiri și emoții prin intermediul altor personaje, dar asta nu înseamnă că sentimentele mele lipsesc. Fiecare vers este impregnat cu ceea ce simt, doar că aleg să mă exprim într-un mod mai subtil, prin povești și imagini care nu sunt întotdeauna despre mine în mod direct. Poezia este, pentru mine, un mod de a mă descoperi atât prin introspecție, cât și prin reflecția altor existențe. Apreciez mult perspectiva ta și îmi place să văd cum este perceput ceea ce scriu❤️
AzelElyon
@ Ufletor Un poem minunat. Metafora senzorială "cerneala nopții", e foarte puternică și evocatoare. Face noaptea să pară ca un element transformativ. Ca un artist ce pictează sau scrie cu cerneala sa propria lume, una diferită de orice se cunoaște. Un miraj încântător dar în același timp, straniu. Ai potențial în ceea ce privește poezia. Mi-ar place însă să citesc și o creație care ar evidenția eul tău liric, o poezie despre năduful și sentimentele tale. Pentru început, faptul că ai început a scrie poeme chiar și prezentând climaxul sau condiția altor personaje este un început care cumva îmi sugerează că la un moment dat vei îndrepta busola sufletului și către propria ta existență.