Sunt un om plin de emoție, pasiune și speranță, dar totodată sunt o ființă slabă, sufletul meu se scaldă în mii de nuanțe întunecate și apoi își revine, radiind în nuanța ierbii și a soarelui.
      Fiecare fir de respirație îmi lovește în piept cu necruțare. Mă ridic și cobor, mă învârt în cercuri albe și gri, mă înec și mă sufoc, dar ajung să strălucesc în puținele momente de 'fericire'. Dedic timp timpului pentru a-i pricepe șiretlicul, dar eșuez, pentru că timpul e mult prea misterios! Fiind trăit, acesta capătă aripi și sens, trădează și oferă, ia și distruge, manevrează chipuri, minți și momente. Distruge tot ce-i stă în cale și devine cel mai mare dușman al tuturor.