Privieste-ma si spune-mi ca ma urasti. Haide! Spune-mi ce simti! Spune-mi adevarul! De ce staruiesti cu aceaste minciuni? De ce incerci sa ma schimbi, cand eu nu vreau asta?

Stiu adevarul! Stiu ca porti doar o masca, la fel cum fac toti cei ce ma inconjoara. Nu pot lua in considerare incercarea ta banala de a ma minti, fiindca stiu adevarul, chiar daca nu pare.

Ma crezi incapabila sa inteleg soaptele si zambetele batjocoritoare, pe care mi le-ai aruncat pana acum. Increderea ta oarba ma amuza nemaipomenit de mult. 

Incearca sa ma prostesti, asa cum te lauzi tuturor ca o vei face... Doar incearca! Asta iti va aduce sfarsitul, pentru ca sunt nemiloasa.

Ai vrea sa spui vrute si nevrute despre mine, atunci te rog sa imi spui totul in fata. Nu ma doare sa aud adevarul, fiindca asta e cea mai mare dorinta a mea.

Nu cauta sa iti devin prieten, fiindca nu am incredere in oamenii ce ma inconjoara. De ce ti-as oferi devotamentul si increderea, cand nu te cunosc in realitate?

Crezi ca vorbele tale ma ating? Ce gluma buna! Chiar ca imi vine sa rad! Sufletul meu de copil e acum doar o stana de piatra. Vorbele tale nu ma vor rani, fiindca nu mai las pe nimeni sa imi intre in suflet. Prea putine persoane reusesc sa imi trezeasca sentimentele inghetate, dar atunci cand o fac pot fi sigure ca ma voi dedica complet relatiei dintre noi.

Oamenii m-au contrazis, insa eu nu imi voi schimba parerea: "O relatie adevarata de prietenie poate fi intretinuta doar de purul adevar."

Unii vor spune ca sunt increzuta, altii vor spune ca exagerez, insa nu imi pasa. Ba din contra, ii rog pe acestia sa imi spuna tot ce cred despre persoana mea.