Tu. Da, tu cel care citești asta chiar acum. O să îți spun o poveste. Este vorba despre o fată. Povestea ei începe cu un pix și o foaie. Ea stătea întinsă pe podeaua rece și lemnoasă din dormitorul ei. A început să scrie. Fără să își dea seama. Incepuse să își verse gândurile pe foaie. Scria fără oprire. Începuse să schimbe foile una câte una pentru ca nu nu mai avea loc. În fiecare zi se întindea pe podea și își scriea gândurile. Fiecare cuvânt care îi trecea prin minte apărea pe hârtie. Asa a ajuns aici. Asa a ajuns sa cunoască lumea și fiecare persoana din jurul ei. A început să simtă totul altfel fata de noi. Era atenta la prietenii pe care și făcea. Asa a ajuns să se închidă în ea. Stătea mai mult în casă și scria. Mama ei nu știa ce să îi facă. Nu știa ce să îi spună. La un moment dat a intrat în cameră ei. A văzut teancurile de hârtie scrise. A rămas uimită văzând totate acele foi scrise pana la ultimul rand. A luat câteva și a început să le citească. Nu îi venea să creadă că fata ei a scris acele propoziții pline de sens și de semnificatii. "Ce sunt toate astea?" își întreabă fiica abia intrată în cameră. "Sunt gândurile mele. Dacă nu scriu nu pot trai." Mama sa a rămas mută la auzul acestor vorbe. Se ridica de pe pat și iese din cameră. Fata se tot întreabă de ce o doare inima când nu scrie. Se întreabă ce e cu acest talent la scris. Deci tu, cel care ai citit pana aici. Nu ezita sa îti exprimi sentimentele. Viata e foaia ta iar vocea e creionul tău. Nu uita sa te faci auzit. 🔱