Mi-am scrijelit nemurirea între umbre și clavicule, am urmărit-o cum se prelinge de-a lungul diafizelor policrome, aproape de imponderabilitatea picăturilor de ploaie ce se acumulează pe tăișul acelor tinere de brad. Se interpun zone locuibile circumstelare în acele incandescente ale unei pete de cerneală. Devin. Ma sufoc. Scriu. /// ,,Simt în plămâni aerul Timpului/ Starnit de caderea nisipului" ( Frank Herbert- ,,Dune")