Am ajuns unde demonii au vrut,

Dedesubt, unde tabloul înstelat cerut

Era singura pată colorată, 

Cu dorințe moarte decorată.

Unde lumina pală a celor de sus

Imi amintea cui i-am fost supus,

Adevăratului întuneric din mine,

Ce mi-a distrus și ultima amintire cu tine.

Ah, dar ce bine îmi amintesc, de parcă a fost ieri

Cum propriul meu destin mi-a șoptit "pieri",

Și ghici ce, așa s-a și întâmplat

De asta de lume m-am izolat,

Rămânând cu niște simple șoapte

Precum "mâine e o nouă noapte".

Adio, îți spun eu, pentru ultima dată,

Și îți promit, că nu ne vom mai vedea niciodată.

Al tău, inexistent precum infinitul. 

Poezia "Șoapte" din cartea mea, "Unde am tăiat infinitul în două". Toate drepturile rezervate!