mi se șterge infinitul cu fiecare oră alături de aceste suflete nepăsătoare față de lume și indiferente față de artă . petrec 6 ore într-o bancă , într-un rând drept printre alte rânduri drepte , într-o clasă fără imperfecțiuni și o tablă malefică , ce-și extrage puterea din spaima și neștiința noastră .
părerile noastre sunt înăbușite de cifre . am devenit doar o rubrică completată cu note . nu ne permitem să ne exprimăm furia , căci acele bestii deghizate în piei de om ne amenință fluturându-ne un stilou prin fața ochilor lipsiți de speranță , siguri că numerele contează mai mult pentru noi decât dreptatea . pentru noi poate că nu , dar mai nou pământul funcționează pe baza unor cifre . ajungem să ne spunem că dacă dorim să supraviețuim , trebuie să atingem cele mai mari numere ...
noi suntem judecați pentru cine alegem să fim .ești judecată pentru machiaj sau lipsa lui , pentru defecte , pentru acel decolteu sau acel tricou supradimensionat , pentru tocuri sau adidași , păr sau unghii , chip sau aspect . carcasa umană e mai importantă decât ceea ce se găsește dincolo . valoare modernă , mai nou ...
simt că-s o amatoare în jocul vieții ; un caracter eronat care nu a acceptat încă că am ajuns să privim , nu să vedem , să auzim , nu să ascultăm , să tăcem , nu să vorbim... MAI SUNTEM VII ???
