BASM
A fost odata in basm, in balada,
o fata mica de cer si zapada . . .
si-un tata trudit, un biet tata
cu umbre in lada,
cu tampla de cantec brumata.
Au fost odata un tata si-o fata,
si fata scria cu litere mari, incete . . .
iar tata venea seara, -n buzunar
cu portocale si comete
si le rasturna pe abecedar
sau le-ncurca printre caiete.
A fost o fata cu slove domoale –
si-un tata cu stele si portocale.
A fost odata . . . a fost odata . . .
Fetita a rămas departe-n povesti,
cu maini de icoana curata,
cu ochii ei prea mari, prea ceresti ;
iar tata a murit de-atunci, nu o data
de-o suta, de-o mie de ori ;
de-o mie de ori a fost tras pe roata,
spanzurat de o mie de sfori . . .
De-o mie de ori pus pe cruce,
de-o mie de ori perpelit in dogori,
de-o mie de ori . . . de-o mie de ori . . .
Fata cu obraji de petala
de mult nu se mai duce la scoala,
dar seara, cand ploua marunt
si frunza tremura goala,
din fundul temnitei, crunt,
din moartea lui fara fund,
strigoiul tatii se scoala.
Din adanc, de sub bezna grozava,
din smoala, din luna,
peste munti si paduri de otrava,
peste cetati si genuni,
strigoiul tatii se scoala-n minuni
si se-ntoarce cu urme de sange
din lava-i strafiarta
pe ulita moarta.
Si-treaba si plange,
din poarta in poarta,
din usă in usa
si din cenusa in cenusa :
-Unde-i fetita de-atunci ?
-Unde-i taticul de-atunci ?
Si-ntrebarea cumplita
se face muget de stanci
si catapeteasma traznita
si cutremur si dinamita.
-Sparge-te, lacate !
-Zidule, pleaca-te !
-Temnita, crapa-te !
acolo, departe-n povesti,
o fata mica de scoala
cu obrazul lipit de feresti,
cu ochii ei prea mari, prea ceresti
asteapta o stea si-o portocala
si se roaga sa plece puhoiul,
sa vina acasa strigoiul.
Poezie scrisă în inchisorile comuniste.
