@morgacuburuieni oh, chestia cu „cea mai frumoasa perioada din viata” e pura propaganda, nu stiu inca cu ce scop, presupun ca sunt doar generatiile trecute romanțându-și amintirile, dar se simte destula incercare de influentare din partea lor :).
ooo, franceza! sau trebuia sa zic oh la la? mult curaj! atata de mult cat eu inca nu am.
anul asta a fost... greoi. m-am revoltat mult împotriva mea și poate că n-ar fi trebuit. învăț blândețea și fermitatea, ce înseamnă să pun limite sau să le depășesc. învăț să țin casa curată și să vorbesc despre poveri cu deschiderea cu care vorbesc despre bucurii și alte mărunțișuri. și-s până peste atmosferă de îndrăgostită, dar nu mă plâng :))))de fapt, din anul ăsta, până să înceapă vara, nu-mi mai sunt clare decât sentimentele de îngeri în stomac și de gaură neagră, nimic între. și totuși, în trei zile fac 20 de ani și simt că în sfârșit merit să mă sărbătoresc. am crescut. am colindat, plină de entuziasm, noul-vechi oraș în care am ajuns după ce am plecat din satul de origine. ocazional, am fugit si pana mai departe, am îmbrățișat atlanticul de pe mal și am sorbit din vântul nordului. am plâns de bucurie cu intensitatea unui gheizer. mi-am găsit oameni din marea familie fără legături de sânge pe care, până nu demult, nu am fost conștientă că o am. toate astea vor merita, luni dimineață, o felie mare de tort la micul dejun și multe cuvinte de recunștință față de întortocheatele mecanisme ale existenței :)))
