« Marele pictor olandez Vincent Van Gogh obișnuia să mănânce vopsea galbenă, deoarece el credea că în acest fel va căpăta fericire interioară. Toată lumea îl considera prost și smintit, dar asta nu-l determina să renunțe la fericirea sa. Să fie oare un om atât de devastat, atât de neajutorat, pierdut în chinuri sufletești, neavând altă zare de lumină, altă mângâiere, decât doar acea de a-și vopsi pereții organelor interne în galben? Este oare tristețea într-atât de jalnică, încât chiar și cele mai nebune idei pot deveni ușor realitate? Oare este omul trist în stare de orice pentru a ademeni fericirea? Pentru a gusta fericirea? Pentru a o simți?
Consider că fiecare dintre noi are un GALBEN al său, fie el cel mai bun prieten, iubitul, soțul, părintele, fratele și sora sau muzica, filmele, serialele, cărțile, chitara sau chiar natura. Fie el jurnalul în care răstorni amintirile sau calculatorul care-ți alină nostalgia. Fie el ceaiul verde sau negru de dimineață, cafeaua dulce-amăruie de la care renunți deja de câteva săptămâni. Fie el cel mai simplu sau cel mai sofisticat lucru, fie el orice, el este galbenul tău. El este cel care te salvează de oboseală, deprimare, tristețe, neliniște, oferindu-ți iluzia unei vieți frumoase și fericite. Fie-vă galbenul mereu aproape! »
