Flawless

Capitolul 1

Alarma suna, iar zgomotul iritant al telefonului se auzea din ce in ce mai tare. Nu voiam sa ma trezesc si nici nu as fi facut-o. Ce rost avea? Adeseori ma gandeam care imi e scopul. De ce continui sa ma tot trezezesc in fiecare dimineata, la ora fixa, repetand aceeazi rutina jalnica zi de zi. Si ghici ce. Nu aveam niciunul. O faceam pentru ca asa trebuie. Mereu faceam ce trebuie. Preferam sa evit orice gand irelevant, orice gand despre propria mea persoana, pentru ca nu m-ar fi facut decat sa cedez psihic si nu voiam asta. ''Dar ce vreau?'' Ma intrebam atunci. Uneori vreau totul, alteori nu vreau nimic. Nu e nimic stabil in mintea mea si totusi ma mint ca este bine. Ma mint mult. Atat de mult incat nu mai disting minciuna de realitate. Sau poate realitatea in sine e doar o minciuna. ''Viata e suma alegerilor pe care le faci'' , spunea un anume scriitor. Dar de unde? O entitate invizibila dar existenta controleaza tot. Destinul fiecarui om sarac implinit sau bogat care se sinucide, fiecare minut trist din viata mea patetica. Da, preferam sa cred minciuna asta, pentru ca altfel m-as fi urat si m-as fi dispretuit pe mine. Iar asta nu-i ceea ce trebuie. Melodia enervanta a lui Skrilex pe care o setasem ca ton de alarma incepu sa se auda din ce in ce mai tare, alungandu-mi tot somnul, facandu-ma sa ma trezesc din nou, pentru a repeta aceeasi rutina, iar eu ma conformasem, ca intotdeauna.
Trebuie sa incetez sa mai gandesc asa de mult. Rutina mea zilnica dimineata e cea a unui om normal, zic. Aplic pe fata nelipsitul fond de ten si rimelul si imi prind parul intr-un coc neglijent. Imi iau blugii mei zdrentarosi si tricoul larg negru care ma caracterizeaza, deoarece viata mea nu e roz. Viata mea nu are culoare, astfel viata mea este toata o nonculoare care nici cu clor nu s-ar decolora. Chiar daca am 3 masini in garaj si un sofer angajat de tata care imi sta la dispozitie prefer sa iau autobuzul. As vrea sa ma asez pe locul in care stateam de obicei, dar doi porumbei care se giugiuleau imi incalcara propietatea, asta fiind inca un minus pe care il pot acorda zilei de luni. Castile imi rasuna in urechi The Neighbourhood nebagand in seama sunetele care ma inconjurau. Ajung la scoala cu cartile in brate ma indrept catre clasa mea, dar in fata mea apare trupa de "bad" boy ai scolii care sunt doar niste fatalai. Vazundu-i fac stanga inprejur, neavand chef sa port iar o disputa cu ei. Sperand sa nu ma fi observat ma indrept catre aparatul de cafea chinuindu-ma sa bag o bacnota pentru a-mi lua un ceai, dar deodata cel mai dintre cei baga o bacnota pe care aparatul o primeste din prima. Eu i-am facut loc nebagandu-l in seama, dar el imi spune:
- Papusa, fugi cumva de noi?
- Sincer?! Chiar n-am chef de tine acum! si spunand acestea ma indrept de spate pregatita sa plec, dar el ma tintuieste cu spatele de partea laterala a aparatului de cafea eu dandu-mi ochii peste cap exasperata.
O voce necunoscuta tuna cu dispret:
- Ia mana dupa ea! Acum!

Vreau sa spun ca aceasta va fi o carte cu capitole scurte. Imi pare rau daca va dezamagesc. O sa incerc sa public cel putin un capitol in fiecare saptamana. Imi cer scuze, dar in momentul de fata scoala ma preocupa si imi ia mult timp. Sper sa va placa!