My first pleasure could be the second and the third one?

Chapter V

Okei.. Deci stiu ca am scris dupa un car de ani... Don't hate me for this...

Dar acum e aici finally :)). Ma rog, have fun reading ;). Il postez si pe urmatorul imediatamente :))

V. Chapter V

Ţrrr! Ţrrr!

„ În sfârşit. Alooo? Tati?”

„ Bună, draga mea. Isabella mi-a spus că ai sunat.”

„ Da, tati. Mom a sunat..”

„ Da ştiu. Eu am convenit cu ea ca voi să staţi împreună.”

„ Tată, tu te auzi ce spui?! Femeia aceea nu vine numai ea în California, ci şi noul ei soţ.”

 „ Femeia aceea este mama ta, Tonya Anne!”

Hopa. Tati îmi spunea pe numele întreg numai când era destul de serios..

„ Tonya, mai eşti pe fir?”

„ Da, tată. Încă nu-mi revenisem.. Aproape niciodată nu-mi spui pe numele întreg.”

„ Atunci îţi dai seama că vorbesc serios.”

„ Pe bune, tată, nu am avut o zi deloc bună. Acum începi şi tu ca mama?”

„ De ce ţi-e aşa de greu să încetezi cu ura asta absurdă faţă de mama ta?”

„ Tu ai fi singurul care ar trebui să fie mult mai supărat.. iar o lacrimă mi s-a prelins pe obraz.”

„ Am trecut peste asta draga mea. Chiar dacă mama ta m-a părăsit, mi-a dăruit ce era mai important pentru mine, pe tine şi pe fratele tău..”

Acum cred că începusem să plâng de-a binelea pentru că îmi simţeam obrajii umezi şi arzând. Dar totuşi raţiunea m-a adus pe drumul cel bun..

„ Să ştii că mă bucură ce spui, tată. Dar referitor la Ethan, mai ştii ceva de el?”

„ Parcă ziceai că Marwin ţi-a spus că e în Japonia, nu?”

„ Şi ţie ţi se pare suficientă chestia asta?”

„ Ce chestie?”

„ Faptul că ştim că fiul tău, sânge din sângele tău, e plecat departe şi nu dă niciun semn de viaţă? Ţi se pare normal?”

„ Poate a pierdut legătura cu noi?..”

„ Şi cine e răspunzătoare pentru asta, tată? Spune-mi!”

„ Bine, draga mea. Ar trebui să o laşi baltă. Ne-am certat o jumătate de oră pe seama maicătii, dar despre tine nu mi-ai spus nimic..”

Şi din nou raţiunea m-a lovit în moalele capului.. Cu tatăl meu vorbeam odată la un car de ani şi acum era vorba despre aroganta de maicămea. Ce porcărie..

„ Sincer ai dreptate. Dacă nu mai e vreo cale de negare a sosirii lui Esther, atunci o las baltă. I give up! Ce-o fi o fi..”

„ Parcă ziceam ceva. De fapt, te întrebam ceva..”

„ Ah da, tati, scuze! Păi ce să fac, o fac pe-a nebuna şi nu-mi revin din şoc.”

„ Înţeleg..”

„ Dar tu, tati, tu ce faci? Acum ne auzim din ce în ce mai rar..”

„ Ohh, draga mea… mi-e atât de greu să te aud aşa.. Cât mi-aş dori să fiu acolo.. spuse cu un mare suspin în voce.”

  „ Ştiu, tată. Şi eu mi-aş dori..”

„ C..”

Vocea piţigăiată a Isabellei îl întrerupse pe tati din ceea ce se numea *convorbire privată*. Gahhh.. câteodată o urăsc pe femeia asta.  Nu mai mult decât o urăsc pe „mami”.

„ Mhm, draga mea, eu trebuie să plec acum.”

„ Iarăşi tată? Întrebasem îmbufnându-mă.

„ Scumpo, asta mi-e munca. Dar îţi promit că voi termina în curând cu toată nebunia asta, şi după vom merge unde vrei tu. 3 luni de vară.. zise cu un vizibil zâmbet pe faţă, de fapt se simţea din vocea lui.”

„ Perfect, tati. Abia aştept, spusem sărind în sus de bucurie.”

„ Ohh, şi încă ceva. Vroiam să-ţi zic ceva dinainte să te sun şi să începem conversaţia aia plicticoasă.”

„ Pff, tată. Îmi place cum gândeşti! Dar scuze, te-am întrerupt.. Despre ce vroiai să-mi zici?”

„ Week-end-ul acesta te duci la New York să-ţi faci nişte noi achiziţii cu Alaine. În plus, am pregătit ceva special pentru voi.”

„ Sună intrigant, tati,  spusesem frecându-mi degetele şi cu o voce slab malefică.”

„ Asta e o surpriză. Veţi afla la momentul potrivit.”

„ Tată, eşti plin de surprize! Cum aş putea să nu te iubesc?”

„ Ai putea să nu mă iubeşti, Tonya?”

„ Glumesc, tată. Te iubeeeeeeesc!!!”

„ Şi eu te iubesc, scumpo. Voi trimite pe cineva să vă ducă la aeroport sâmbătă dimineaţă.”

„ Can’t wait!”

„ Pa scumpo. Te iubesc!”

„ Pa tati. Eu te iubesc şi mai mult!!”