My first pleasure could be the second and the third one?

Chapter VII. Hospital

Okei.. Deci toata treaba asta cu scrisul la persoana I ma zgarie pe creier. Mai ales la partea aceasta am avut scris „spuse tatal ei, spuse Tonya” si asa mai departe 8-). Unele fraze suna putin ciudat, dar daca aveti vreo sugestie, ascult cu cea mai mare placere.

Aah da.. Si sa nu uit. Partea asta e plina de descriere :)). Si vreau si pareri :))

VII. Hospital

Când m-am trezit din leşin, ceea ce nu prea se părea a fi un leşin ci mai degrabă o urmare a pălmii pe care mi-a dat-o scumpa mea mamă, am zărit-o pe Alaine care era aşezată pe un scaun, lângă patul „bolnavei”. Şuviţele ei blonde erau strânse acum într-o coadă de cal, iar ochii aceia mari şi albaştri erau pierduţi departe.. Oare la ce se gândea?

„ Bună, Alaine, care-i treaba?”

„ Oh, Tonya, m-ai speriat de moarte! Adică cu toţii am tras o sperietură pe cinste din cauza ta. Să o vezi pe maicăta… Făcea ronduri ronduri pe culoarele spitalului, neştiind ce se întâmplă cu tine.”

„ Sigur nu trebuia să plece undeva sau ceva de gen?”

„ Cred că m-a întrebat de vreo 20 de ori în 10 minute dacă mai ştiu ceva şi să o anunţ şi pe ea de ceva. Era destul de speriată..”

„ Aş vrea să-i fi văzut faţa..”

Desigur nu m-am putut opri din chicotit şi am izbucnit într-un râs teribil care cred că a alertat tot spitalul că mă simt mai bine. Cum era de aşteptat, scumpa şi vrăjitoarea de maicămea [asta e cu dedicaţie pentru poza cu ea] ne întrerupse partida de râs, ca întotdeauna.

Părul ei era total răvăşit, prins într-un coc total aiurea, iar câteva şuviţe roz i se prelingeau pe obrajii super ridicaţi. Hainele erau cele de ieri, acel costum muştar care o aseamănă cu o bătrânică din aia drăguţă, şi nu cu o scorpie plină de sine şi cu aspiraţii de divă.  Însă tot acest aspect şi „grija” care i se citea pe faţă nu mă încălzea cu nimic.

„ Tonya, draga mea, te simţi bine?”

„ Mamă, ai păţit ceva?”

„ Faci mişto de mine?”

„ Nu încă. Mă mir că te interesează de mine.”

„ Cum să nu mă intereseze de tine? Eşti fiica mea, Tonya!”

„ Bine că îţi aduci aminte cam rar!”

„ Îmi place umorul tău. Să nu ţi-l pierzi niciodată.”

„ Aşa voi face, mamă. Promit!”    

Alaine, ca o fată bine crescută ce e, a plecat din cameră cu pretextul ca să-şi ia o cafea cu lapte, dar ştiam foarte bine că de fapt vroia să-l anunţe pe tata că m-am trezit.

Desigur că înainte să iasă pe uşă am rugat-o să-l anunţe şi pe Marv că vreau o porţie dublă din mâncarea mea preferată – lasagna à la bolognese şi ca desert un shake de căpşuni.

Nu vă imaginaţi cât de bucuroasă am fost când l-am văzut pe tata intrând cu un imens buchet de trandafiri roşii, preferaţii mei şi cu acel zâmbet adorabil de pe faţa lui, pe care l-am moştenit. Chipul lui era de nepreţuit. Acelaşi păr negru ca abanosul, de asemenea moştenit de la el, asupra căruia nu au trecut anii, iar acel parfum pe care îl inspir până la ultima suflare de fiecare dată când mă îmbrăţişează era pretutindeni.

„ Tonya, draga mea!”

„ Tatiii! am şoptit şi cu o obişnuinţă copilăroasă mi-am înfundat capul în pieptul lui.”

„ Te simţi bine, draga mea?”

„ Sigur că da, tati. Am avut-o întotdeauna pe mom lângă mine.”

„ Îmi pare bine că v-aţi împăcat, spuse vizibil uşurat.”

„ Cine spunea de vreo împăcare, tată? Chiar dacă a stat la căpătâiul meu, nu recompensează toate dăţile în care ar fi trebuit să stea!”

„ Nu poţi trece peste asta, scumpo? spuse tata cu amărăciune.”

„ Nu cred că voi putea tată, spusesem cu greutate. Bine, să zicem că am trecut peste faptul că ne-a părăsit, dar nu suport că ne-a îndepărtat de Ethan. Nici măcar nu-mi aduc aminte cum arată! iar o lacrimă mi se prelinse pe obraz.”

„ Ohh, scumpo, suspină tati iar eu mi-am afundat şi mai mult faţa în mătasea cămăşii lui albe.”

„ Îmi pare rău, Tonya, nu mă gândeam că te-a afectat aşa de tare plecarea lui Ethan, spuse zgripţuroaica de maicămea cu vocea ei „suavă” care mă zgâria pe creier.”

„ Ethan nu a plecat niciodată! Tu l-ai luat cu tine când ai plecat şi probabil el a evadat fiind sătul de tine!!”

„ Gata, Tonya, calmează-te. Îţi faci mai mult rău, şopti tata şi mă strânse şi mai tare în braţe.”

„ Vreau să pleci din cameră, Esther. Măcar până se calmează. Şi te rog să o chemi pe Alaine, dacă nu te superi.”

„ Bine, Robert, cum vrei. Între timp voi da un telefon secretarei mele.”

Cum era de aşteptat, în sala de aşteptare venise şi văru’ Marv care stătea de vorbă cu Alaine despre ceva numai de ei ştiut şi aparent destul de amuzant. Humm.. Kinky kinky situaţia :))

Şi cum nu se putea altfel, mom, la fel de imprevizibilă ca întotdeauna, le întrerupse discuţia.

„ Alaina, dragă, Tonya te aşteaptă.”

„ Mulţumesc, doamnă.. Şi sincer regret că voi două nu vă puteţi înţelege.”

„ Şi mie în pare rău. Voi încerca să dau de Ethan. Măcar atât să fac şi eu pentru copii mei.

Marv, am înţeles că tu ştii ceva despre locaţia lui actuală.”

„ Desigur, dar nu ştiu prea multe..”

„ Important e că ştii. Şi Alaine, te-aş ruga să fii discretă şi să nu-i spui nimic Tonyei despre ce am discutat noi două.”

„ Bine, doamnă, promit.”