In Love With the Devil

3

Dupa cateva ore chinuitoare in care l-am asteptat pe 'iubitelul Emmei', fiind speriata la gandul ca mi-ar face ceva inimaginabil, neortodox as putea spune, deoarece ii intrerupsesem treaba aseara. Sunt trezita din gandul meu de zgomotul unei usi trantite. Astept cateva momente pentru a iesi rapid din casa in curte, intr-un loc mai retras, pentru a-mi aprinde o tigara si a ma gandi la toate scenariile rele ce mi se pot intampla in timpul discutiei cu Draco, misteriosul tanar ce m-a cumparat.

Dupa lungile minute in care mi-am terminat tigarea si mi-am creeat singura o anumita frica, intru cu pasi mici in casa.

Cand o vad pe Skyler, o intreb cu glasul usor stins unde este biroul domnului Malfoy, aceasta imi raspunde la intrebare cu un glas vizibol ingrijorat datorita comportamentului, dar si a vocii mele.

Urc incet pe scari. Ajung in fata usii biroului in care cel mai probabil voi ajunge sa il urasc si mai mult pe Draco, si ma opresc brusc la auzul unor tipete si ale unei voci foarte nervoase, fiind inevitabil de indoit ale cui ar putea apartine.

Raman impietrita si simt cum imi curge o lacrima pe obrazul stang. Reusesc sa ma controlez, astfel oprindu-ma din lacrimat si stergandu-mi rapid lacrima cazuta bat la enorma usa de lemn aflata in fata mea. Aud un scurt, dar ferm, "intra", asa ca deschid lent usa si cand pasesc in birou, ma impiedic de pragul aflat in fata usii, astfel impiedicandu-ma si ajungand inevitabil pe jos.

Cand aude zgomotul, Draco se intoarce cu o expresie neutra inspre directia de provenienta a sunetului si ma vede intinsa pe jos. Atunci am putut observa o usoara schita de zambet pe fata acestuia; zambet care nu a durat mult, deoarece revenise la expresia sa serioasa, neutra.

Acesta statea sprijinit de propriul birou are asupra mea o privire calma, dar rece; privire care parca iti ingheta sufletul si care iti trimitea fiori pe coloana vertebrala. Abia ce ma ridicasem de pe jos si sunt trantita de perete. Era Draco. Mâinile lui erau pe suprafața gâtului meu, oprindu-mi pentru câteva momente respirația, astfel frica incepand sa ma cuprinda. Pentru o secunda am simtit cum timpul s-a oprit, nimic nu mai conta. Draco statea atat de aproape de mine, astfel simtindu-i respiratia calda pe obrazul meu destul de rece, dar magia momentului dispare in momentul cand acesta incepe sa vorbeasca, facandu-ma sa tresar usor.

"Nu ma intereseaza ce ai facut aseara de ai gresit camera, dar daca se mai repeta o singura data vor exista consecinte, sau mai bine spus, vor fi pedepse pe care crede-ma ca nu vrei sa le experimentezi" acesta imi sopteste in ureche. "Tarfa nu ma provoca, nu vrei sa vezi ce se intampla daca faci asta. Eu te-am cumparat pentru a-mi satisface nevoile cu tine, greseala mea ca nu te-am luat dur din prima, ca am fost dragut ca sa iti fie acomodarea usoara" spuse acesta, iar eu simt cum lacrimile imi invadeaza ochii, dar sunt puternica si nu imi arat emotiile.

"Dar de ce faci asta?" intreb eu aproape soptit, inca fiind afectata de cuvintele acestuia.

"Tarfa tu acum faci pe proasta sau chiar esti proasta?" spuse Draco si ma strange si mai tare de gat, eu incercand cu disperare sa iau o gura de aer pentru a-mi controla emotiile simtite si pentru a-mi regla respiratia. "Si ca sa iti raspun la intrebare, e chiar simplu. Imi impun dominanta asupra unor tarfulite ca tine" imi da drumul rapid din stransoare si se duce instre biroul sau, uitandu-se inspre enormul geam din spatele biroului sau. "Iesi in secunda asta de aici, ca nu am toata ziua la dispozitie" spuse acesta pe un ton usor enervat.

Eu ies rapid si merg direct in camera mea. Incui usa, lasandu-ma usor pe aceasta dand frau liber lacrimilor. Blake vine langa mine cu mingea sa preferata, asa ca il iau usor de zgarda si ies cu el afara pentru a ma juca cu el. Chiar nu o mai facusem in ultimul timp fiind cele intamplate si sr vedea ca aveam nevoie.

Ma asez pe prima bordura si incep sa ii arunc mingea prin curte, acesta fugind sa o prinda si sa mi-o aduca pentru a continua joaca. Incep sa zambesc si sa rad putin la vederea caraghiosului meu urias ce alerga si se chinuia sa isi prinda mingea. Nu mai rasesem de ceva vreme. Uitasem ce bine era sa mai si razi din cand in cand in viata.

*************

Dupa cateva ore de la mica mea asa zisa discutie cu Draco, am auzit fara sa vreau o convorbire intre niste angajati de-ai acestuia si el, vlrbind despre cum vor trebui sa plece la firma deoarece intervenise ceva urgent. Dupa ce aceastia pleaca, decid sa ies in cel mai apropiat parc cu Blake.

Dupa ce au plecat inspre firma lui Draco, eu il pregatesc pe ciobanescul meu german negru de o mica plimbare. Ajunsi in parc, imi aprind o tigara si ma pun pe cea mai apropiata banca, unde stau si ma uit la Blake cum se joaca cu ceilalti caini din parc, dar atentia imi este atrasa de un pittbull alb cu cateva pete negre. Incep sa ma uit insistent la acesta, neintelegand de ce mi se pare atat de familiar acel caine. Dar dupa scurt timp il vad ca alearga spre un baiat, destul de inalt, astfel presupunand ca e stapanul acestula. Incerc sa imi iau gandul de la acel caine afurisit, dar nu pot. Nu inteleg de ce mi se pare atat de familiar, cand nu l-am intalnit niciodata.

Dar atunci, o amintire imi strabate gandul ca un fulger. Sa fie oare o coincidenta? Nu cred totusi ca este, pentru ca acel caine seamana identic cu cainele unui bun prieten din copilarie, de care nu mai stiam nimic de cand se mutase, cam de 7 ani mai exact. Nu imi dau seama daca cainele asta e cainele vechiului meu prieten, Harry, sau nu. Trecusera totusi 7 ani si cand i-am vazut ultima oara cainele era doar un pui.

Fiind concentrata in gandurile mele, nu il mai vedeam pe Blake si imi era frica sa nu fi fugit sau sa se fi luptat cu un alt caine. Ma ridic ca arsa de pe banca aceea si incep sa il strig si sa il caut, cand, din neatentie, intru intr-o persoana. Ma uit rapid la persoana in care am intrat, dar realizez ca este chiar stapanul acelui pittbull afurisit din cauza caruia il pierdusem pe Blake.

***********
Ghiciti cine s-a intors. Pauza mea s-a terminat, acum ma simt i stare sa continui cartea, mi-au venit idei noi si practic totul e fresh.
Dar totusi, as vrea sa ii multumesc in mod special lui lith_rose pentru ca m-a motivat sa continui, si chiar mi-a dat o gramada de idei pentru carte. Apropo, as putea sa va recomand cartea ei "Fericirea este ea". Este o carte girl×girl, daca va plac acest gen de carti, ati putea arunca un ochi pe opera ei. Afica mie personal imi place maxim cartea ei.
Inca odata va multumesc pentru rabdare si sper sa va placa acest capitol, scurt as putea spune