In Love With the Devil

4

Harry' POV

  Ma uitam la toti cateii care se jucau in acel parc de caini, cand dintr-o data imi atrage atentia un ciobanesc german negru foarte frumos, care se luase la tranta cu Oreo, pittbull-ul meu. Ma ridic rapid sa ma asigur ca cei 2 caini nu devin agresivi, cand aud o voce familiara. In secunda urmatoare o persoana se izbeste de mine, aproape cazandu-mi ochelarii.

  Imi revin din sperietura provocata de impact, dar cand imi revin, vad cine intrase in mine. Era o fata scunda, cam de varsta mea, care mi se parea foarte familiara, de parca o stiam de-o vesnicie, dar nu stiam de ce. Ii analizez rapid trasaturile faciale, cand, aproape instant, amintirile mele din copilarie mi-au revenit. Aceasta fata era cea mai buna prietena a mea din copilarie. Era Hope.

   "Scuze ca am intrat in tine. Nu eram atenta pe unde merg. Imi cautam doar cainele, ca nu il mai vedeam si mi-era frica sa nu i se fi intamplat ceva" spune aceasta rapid.

  Imi maresc ochii de uimire si pe fata imi apare un zambet larg. Incerc sa spun ceva, dar ma balbai din cauza socului produs de aceasta intamplare.

  "Hope..." este tot ce sunt in stare sa spun, neconstientizand ce imi zisese doar cu cateva momente inainte. Aceasta este foarte confuza de faptul ca ii rostisem numele si se uita la mine cu ochii ei verzi ca de smarald, atat de frumosi. Simteam ca ma pot uita la ei pentru o eternitate si tot nu ma saturam sa ii privesc.

  "Dar de unde imi stii numele?" intreaba aceasta putin speriata, fiind clar ca nu isi mai aminteste de mine, astfel intristandu-ma putin. "Stai. Harry?!" spuse aceasta si ii aparea un zambet copilaresc pe fata. La auzul spuselor lui Hope devin foarte fericit ca isi amintise de mine.

  "Ti-ai amintit de mine" spun entuziasmat si o imbratisez. Imi era dor de ea. Imi era dor sa o vad zambind, sa o auz razand, sa o stiu langa mine. Cea mai grea parte a mutarii mele a fost sa o las pe Hope in trecut si sa uit sentimentele puternice pe care le simteam fata de ea. Iar acum o am in bratele mele si sunt mai fericit ca niciodata ca o revad. Mi se pare ireala aceasta coincidenta, dar nu i-as putea fi mai recunoscator lui Oreo, care venise la mine cu doar o ora inainte cu lesa in gura, semn ca voia sa iesim la o plimbare, nu doar sa il las in curte sa se joace.

   Aceasta nu spune nimic si imi raspunde la imbratisare, simtind faptul ca si ea este fericita sa ma vada. Desi ochii-mi vedeau o persoana diferita fata de cea cu care eram obisnuit in copilarie, sufletul imi spunea ca este aceeasi ca intotdeauna.

   "Hai sa stam pe o banca sa recuperam anii pierduti" spune aceasta cand se retrage usor din imbratisare si zambeste larg, ca un copil mic care primeste o jucarie. Ador acel zambet pe care il poarta, pare atat de plin de viata si de culoare, incat nu ai cum sa nu fi bine dispus si sa nu schitezi un zambet pe buze cand il vezi pe al ei.

~~~~~~~~~~

   Stateam pe o bancuta si recuperam anii pierduti. Voiam sa ii spun tot ce simt, sa imi iau acea piatra de pe suflet. Voiam sa o sarut atat de rau, dar cu greu ma abtin din acel impuls. Dau sa o intreb ceva, dar privirea si atentia imi sunt rapite de aspectul ei fizic. Atunci o analizez mai detaliat. Era foarte palida, de parca suferea de o boala, era exagerat de slabita, incat i se accentuase clavicula.

   Dar atunci vad niste vagi, aproape neobservabile, urme vinetii in jurul gatului acesteia si in jurul bratului ei drept, semn ca Hope era abuzata de cineva. Desi credeam ca era tatal ei cel care o abuza, ceva imi spune ca ma insel, asa ca ma decid sa o intreb, chiar daca in adancul sufletului voiam doar sa o protejez de oricine si orice.

   Imi fac curajul necesar pentru a o intreba, dar auzim un strigat puternic. Ne intoarcem inspre directia acelui strigat si vedem o fata inalta cu un yorkshire in lesa. Aceasta vine grabita in directa noastra.