The beginning, here we go
~~●○●~~
Mă uit la tine. Mă uit și-mi retrag privirea, de frică să nu observi... și apoi te privesc iar. Nu știu cum am putut să dau de tine fix acum, fix când credeam că am trecut peste tine, când credeam că te-am uitat.
Cred că mi-ai ieșit în cale doar ca să-mi dovedești că mă înșel... să-mi arăți "cât de important ești".
Aș vrea să nu fi fost.
Aș vrea, aș fi vrut și probabil că o să vreau.
Dar până la urmă, eu vreau multe.
Îmi întorc privirea spre nimic și mă uit în gol pentru câteva secunde.
Cum am putut oare să te văd cu ochii mei naivi ca pe un trandafir, dar să-ți ignor spinii?
Presupun că am crezut că-i voi putea înlătura... mintea mea idioată și-a făcut aluzii când ea nici nu realiza că trandafirii au spini mari, pe care-i vezi și în care știi că te vei înțepa, dar și spini mici, inocenți la prima vedere sau poate chiar de nevăzut, în care nici nu te gândeai că o să te înțepi.
Mă uit iar la tine, cu coada ochiului, subtil, însă destul cât să mă cutremur pe interior și să-mi facă inima să bată ca unui iepuraș înspăimântat...și mă gândesc:
"Cum am putut să te întâlnesc oare fix acum? Fix când mă gândeam la tine? Fix când aproape mă convinsesem că te-am uitat?"
So, hello
Ăsta e primul capitol, yeyy
Nu că aș vrea să încep cu din-astea, dar e prima dată când scriu proză (așa scurtă cum e ea), până acum am scris doar poezie, deci dap
Chiar vreau păreri, bune sau rele, însă be kind ♡
Deci, lăsați câte un comentariu
Cam atât cu introducerea, please enjoy
Or don't
Hehe
Bye
CITEȘTI
Luminescent
Short Story•> Luminescență: proprietatea unui corp de a emite o lumină slabă, dar vizibilă în întuneric <• Proză scurtă sau, altfel spus, gândurile unei persoane pe care sentimentele au inundat-o, au răvășit-o atât de tare încât nu le-a mai putut ține înăuntru...
