Si daca iti spun ca te iubesc?

Capitolul 3

Proiectul partea a II-a

-Vorbesti serios?! exclama Amelia si Eleanor la auzirea vestilor.
-Crezi ca o sa se tina de cuvant? intreaba Eleanor.
-Nu cred ca seful echipei de fotbal se va abtine ca ii spune un atacant sa nu vina. Daca afla Xander sunt moarta!
-Ce ai de cand sa faci? intreaba Amelia.
-Prima oara mi-am zis ca nu ma prezint dupa ore la bibloteca si ca-l fac singura acasa, insa pana martea viitoare mai am ore cu cei trei crai si nu cred ca pe Harry il intereseaza nota la engleza cat il intereseaza umilirea mea.
-Dar totusi, e biblotecara acolo... spune Amelia compatimitoare.
-Era si cand si-au batut joc de Eleanor, a ajutat cu ceva?
-Nu stiu... ai cam dat de belea! spune Eleanor.
-Mai ai trei ore, gasesti tu o solutie! spune Amelia.

Sincer si eu speram acelasi lucru. Acum mi-ar prinde bine un plan salvator a la Madison dar din pacate, Madison nu e aici. Ea e blocata intre gratiile a ceva ce stie ca se va intampla: rusine si frica.

Oh, aduna-te femeie! Nu-ti poate face mai mult decat sa-ti sparga ochelarii! Si ce? Iei altii! Dar daca nu ma prezint acolo o sa ma haituiasca tot anul! L-am evitat trei ani, iar acum cand mai am doar un semestru isi face aparitia! Ce intrare grandioasa, abia astept sa-si faca iesirea!
Si vai doamne, daca asta ramane un an il voi avea in clasa, cea ce inseamna ca in 70% din cursurile mele! Si cand credeam ca nu poate fi mai rau...
In momentele de genul, un bilet doar dus sprea Noua Zeelanda nu parea asa de rau. Adica, acolo nu gasesc niciun Harry idiot care sa imi faca viata de rahat. Si poate nu era asa de rau daca nu stiam ca oricum o sa vina cu alti doi intelectuali!

Dupa trei ore de tortura continua, hotarasc sa imi iau lucrurile si sa merg la bibloteca. Sincer, surprinderea a fost mare, ca in loc sa-i vad in formatie de trei, era doar unul. Isi adusese cateva carti, nici nu vreau sa cred asa ceva. Fac cativa pasi in spre masa lui, apoi ma uit speriata in jur, ce premiera! Niciun Larson, niciun Xander!

-Amm, nu iei un loc?
-S-Sigur...
-Ok, am terminat mai devreme si am cauta-
-Ce naiba, Jones?!
Harry se uita ciudat la mine, chiar surprins.
-De unde imi stii numele de fami-
-Esti atacant, toata lumea iti stie numele de familie! Si unde e Xander, Larson?
-Dar ai spus fara-
-Stiu, asta e problema! Nu ma asteptam sa te tii de cuvant.

La auzirea remarcii mele brunetul bufneste in ras, deci lui chiar i se pare amuzant!
-Ti-a fost frica? spune el razand.
-Poate, dar nu am simtit de orgoliu.
-Da, da. Promit ca de data asta nu e niciun siretlic! spune el, potosindu-si rasul.

Sincer, toata treaba asta devine tot mai ciudata, si mi-a luat un pic sa ma acomodez.
Iar acest Jones nu numai ca ma surprins prin seriozitatea lui, insa chiar mi-a demonstrat ca nu e asa de prost. Bine, nici sa confuzi "cow" cu o oaie, dar e mai bine decat ma asteptam.

-Bine, engleza si chimia nu sunt punctele mele forte.
-Nici biologia... sau matematica... sau geografia...
-Bine, bine! Am prins ideea!
-Mi-a parut bine, Harry! spun eu ridicandu-ma de la masa si primind o privire nedumerita.
-Astazi am cunoscut o noua fata a domnului Jones!
-Aoleu, si eu care credeam ca sunt prost ca nu ma prind!
Suradem amandoi zgomotos si ne continuam drumul pana la iesirea goala a liceului.

-Cand vrei sa ne mai intalnim sa terminat proiectul?
-Vineri, tot dupa ore?
-Perfect!

Eu si Harry ne despartim si in drum spre casa, le sunt pe fete.

-Ai stat mult, ti-au facut ceva?!
-Nu.
-W-wow
-Da, stiu! Veniti la mine in jumatate de ora, trebuie sa va spun asta!