Intr-un colț întunecat,
Printre suflete pustii...
Sta si suspina o copila.
Un chip de inger in intuneric abandonat,
Un chip de inger ce soarele nu-l mai atinge,
Un suflet ce așteaptă lumina să-l atingă.
Dansa un dans ferice cu-al ei demon,
Pana-ajuns in coltul cel de lumina ferit.
Usor încearcă sa se ridice sa meargă spre fereastra...
Dar degeaba cand întunericul creste o data cu pașii ei,
Izoland copila de lumina.
In fiecare zi...cand zorii zilei razele aduc pe geam,
Copila se ridica,incearca sa evadeze
Dar in zadar cand întunericul e prea puternic si inapoi o trage.
Cade in genunchi si lacrimi curg siroaie pe obrajii ei cei fini...
Si intr-o zi cand se ridica si vede ca evadarea spre lumina soarelui ii e cu neputinta de atins....
Ea merge-n coltul negru iar si-așteaptă luna sa apară.
Luna apare si încet isi revarsă razele,cateva insa pătrund si pe fereastra copilei noastre...
Hipnotizata de splendoarea lor...copila se îndreaptă cu pași repezi spre fereastra.
Fereastra se deschide, iar luna o ademenește...
Copila sub puterea lunii crede in evadare si sare pe fereastra sa zboare către luna,
Dar cade-n gol...
Acum e jos pe pământul rece...zace intr-o balta de sange...
Cu ultimele-i puteri si lacrimi cei cad lin pe obraz,
Ea-ntinde o mana către cer,iar razele blânde ale lunii o mângâie încet.
A evadat din intuneric, e-n rai acum copila cu chip de inger...
E departe de-orice rau si zâmbește printre îngeri...
CITEȘTI
Poems
PoetryNeștiind nimic,dar de fapt stiind totul... Uneori avem răspunsurile, dar suntem orbi...nu le putem vedea...trebuie sa privim dincolo de trupuri si sa vedem sufletele...ele ne vor arata cine ne vor fi prietenii adevărați si cine va fi marea iubire pe...
