Este liniște... O liniște apăsătoare. Tot ce se aude este un plâns înecat de aici și acolo. Toată lumea suferă... Numai bunica e calmă. Macar pe lumea cealaltă să fie calma dacă în viața sa nu a reușit... Stau langa sicriul din lemn de nuc privind cu tristețe corpul neînsuflețit al bunicii când o femeie misterioasă se apropie de sicriu. Era înaltă, zvelta și frumoasă însă totodată avea un aer rece de parca o aură morbidă o înconjura. S.a apropiat de corpul bunicii și i.a pus mâinile pe piept închizând ochii și spunând niște cuvinte intr.o limba neînțeleasă de mine. După ce a recitat poezia sa ciudată și și.a luat mâinile scheletice de pe pieptul bunicii, corpul neînsuflețit și.a pierdut și ultimul strop de culoare de parca sufletul i.ar fi fost smuls din piept. Era de parca ea era însuși moartea. Era o femeie atât de frumoasă prin misteriozitatea ei încât nu mă puteam abține să nu o întreb când ne vom mai revedea. Însă răspunul era la fel de misterios și de morbid ca și aura sa. "La următoarea înmormântare". Ce putea să însemne asta? Oare ea era moartea? Sau era doar o ruda ciudată? Cine era aceasta femeie frumoasă care mi.a furat privirea și sufletul atât de repede și brutal?
YOU ARE READING
In Love With Death
Short StoryDe cate suflete este nevoie pentru a o cunoaște pe Ea?