In Love With Death

Capitolul 2

O aștept în tăcere gandindu.ma la lucrul oribil pe care l.am făcut. Mi.am atras unul dintre cei mai buni prieteni intră.o capcană a morții. L.am ucis fara ezitare. Și nici măcar acum nu simt nici o remușcare. Oare va apărea? Oamenii s.au dat la o parte lăsând o doamna să treacă spre sicriu. Era ea, femeia cu parul negru ca noaptea. S.a apropiat de sicriu și și.a pus mâinile pe pieptul prietenului meu recitând din nou acea poezie ciudată. Daca mă gândesc bine suna a latină însă nu înțelegeam ce spune. Vorbele ei fiind un mister. După ce a terminat s.a dat un pas în spate și a privit sicriul cu tristețe. M.am apropiat de ea, aceasta întorcandu.se brusc și întrebandu.ma răutăcios:

-Ce dorești!?

-Sa te cunosc. I.am răspuns eu cu sfială

-Nu se poate!

-Macar numele tau spune.mi.l!

-Eu sunt Moartea, nu ți.ai dat seama?!

-Si când te mai pot vedea?

-La următoarea înmormântare. A spus și a dispărut în mulțime.

Avea o voce atât de gravă dar tot odată plăcută. Vocea ei devenea muzica pentru urechile mele și dorința de a o vedea devenea din ce in ce mai mare. Doream atât de tare să o cunosc, să știu ce lucruri o frământă, să o am aproape zi și noapte. Numai ea îmi inunda gândurile.