Mergeam pe strada cu melodia asta in casti, mi-am aprins o tigara si am inceput sa ma gandesc. Sa ma gandesc la tot ce ma inconjoara, de la oameni la natura, de la sentimente la intamplari, absolut tot. Printre gandurile mele era si Isabelle, pentru care nu voiam sa simt nimic. Cu cat ma impotriveam mai mult, cu atat mai mult ma gandeam la ea. Poate ca ar trebui sa las totul sa se intample natural, sa nu imi mai fac scenarii inutile si sa imi resping propriile sentimente. Dar stai putin... Eu nici macar nu stiu daca Isabellei ii plac fetele, de ce ma stresez asa? Nu stiu... s-o intreb? Sa las lucrurile asa? Sunt extrem de confuza. Confuza si goala pe dinauntru. Nu e nimic mai stupid in viata asta decat sa iubesti pe cineva atat de mult si cand crezi ca totul merge de minune, sa plece fara nici o explicatie. Ugh, fuck this.
In dimineata asta am preferat sa merg singura spre liceu, Alice nu a avut nimic impotriva. Sting tigara si intru inauntru, vad acelasi lucru in fiecare zi. O mare de oameni, fel si fel de oameni. Oameni frumosi, oameni care iti vor raul fara niciun motiv concret, oameni care te barfesc, oameni. Ma duc la dulap sa imi scot cartile pentru ora de biologie. Cand inchid dulapul, o vad pe Isabelle.
-Buna dimineata, soare, imi spune ea zambind, apoi ma ia in brate.
-Buna dimineata, luna, ii spun si eu zambind, constienta ca am dat o replica super penibila; oricum era prea tarziu pentru regrete, replica super penibila a iesit deja din gura mea.
-Luna? rade ea. Super. Putem fi soarele si luna. Eu sunt soarele tau si tu luna mea.
-D...a... spun eu. Hei, eu ma grabesc sa ajung la ora, mai vorbim, ok?
-Despre ce vorbesti, nici macar nu s-a sunat. Julie?
Eu mergeam tot mai repede spre sala de clasa, cred ca niciodata in viata mea nu am intrat la vreun curs in timpul pauzei, dar de data asta imi doream mai mult ca orice sa ajung acolo. "Eu sunt soarele tau si tu luna mea"? Serios? Nu stiu daca e cringe sau dragut, ideea e ca nu vreau sa fiu luna ei. Nu vreau sa nutresc sentimente pentru fata asta, stiu ca are ceva special, ceva care ma atrage, dar ma tot impotrivesc. E mai bine asa, dragostea e naspa. S-a sunat si a inceput ora. Ora la care nu eram atenta mai deloc. Ma gandeam din nou la Amanda. Urasc faptul ca parca totul se invarte in jurul ei, imi doresc sa mi-o scot din minte dar nu pot. Imi vine sa ii dau mesaj, sa o caut, sa vad ce mai face dar stiu ca nu e ok sa fac asta. E doar un gand, o sa treaca, nu?
*dupa o ora*
Ies din clasa, cu capul in jos. Nu stiu daca eram trista, nu stiu. Stiu doar ca nu ma simteam bine, nu aveam chef de nimeni, voiam doar sa se termine dracu si ziua asta si sa ma pun acasa, in pat, sa-mi plang de mila. In capatul holului era Alice, ma astepta la dulapuri.
-Yo, girl, ce-i cu moaca asta? Ti-a mancat cineva ultima bucata de prajitura? spune ea.
-Hei, Alice, vad ca esti foarte glumeata astazi. Daca mi-ar fi mancat cineva ultima bucatica de prajitura, puteai fi sigura ca era mort acum iar eu eram fericita.
-Oook, criminalo, adu-mi aminte sa nu mai mananc niciodata prajitura la tine acasa, daca e ultima bucata? Da' hai, lasa asta, scuipa tot. Ce s-a intamplat? Daca iar te gandesti la Amanda, jur ca iti dau cu ceva in capul ala sec.
-Nu ma gandesc la Amanda, am doar o stare proasta. Nu stiu, nici macar nu am chef sa stau la ore. Stii ce mi-a spus Isabelle de dimineata?
-Ce, ce, ce? Spune-mi! zice Alice entuziasmata.
-A spus ca ea poate fi soarele meu si eu luna ei, si stii ce am facut eu? Am fugit in clasa, in pauza. Eu nu fug niciodata in sala de clasa, in pauza. Nici macar cand se termina pauza nu intru in clasa. Alice, nu stiu ce sa fac. Crezi ca a glumit?
Alice incepe sa rada isteric. O sa ii ia ceva, si pana se opreste, eu o sa ma intreb in tacere daca rade pentru ca am fugit in sala de clasa sau din cauza a ceea ce a spus Isabelle. Dupa 5 minute de ras isteric, 5 minute in care tot liceul Brearley din Manhattan se uita la Alice, 5 minute in care cred ca si masinile care treceau pe sosea s-au oprit ca sa vina sa vada de unde vin sunetele de hiena chinuita, s-a oprit.
-Huh, ce-am mai ras, zice ea.
-Da, observ, dar poate imi spui si mie de ce
-Pai e foarte simplu, mi-am imaginat scena. Ea incerca acolo sa fie draguta si tu ai fugit ca o proasta in sala de clasa
-Partea proasta e ca i-am spus ca ma grabesc la ora, si nici macar nu se sunase. Acum ma simt super prost
-Nu ma face sa rad iar, dupa ore veniti amandoua la mine, am de facut un proiect stupid la chimie si vreau sa ma ajutati.
-Uhm, nu pot, zic eu
-Cum adica nu poti? De cand nu poti tu sa vii la mine?
-Nu pot, am niste treaba cu mama, mergem la cumparaturi.
-Bullshit, ati fost la cumparaturi acum 2 zile, ati cumparat aproape tot magazinul. De ce anume te ascunzi? Nu vrei sa fii in preajma Isabellei, asa-i?
Dupa cateva secunde de ezitare, ii explic din nou problema mea, si anume ca nu vreau sa ma atasez iar, bla bla. Ma asigura ca nu se va intampla nimic, desi ea nu are de unde sa stie asta. Doar asa, ca sa ma consoleze. Ce mai puteam sa fac, nu voiam sa creada Isabelle ca o resping sau ca sunt o persoana rea, asa ca zis si facut. Dupa terminarea orelor, am fost la Alice sa o ajutam la proiect. Era singura acasa, asa ca mi-am facut de cap. Am deschis frigiderul si mi-am facut un sandwich
