Ma ridic din pat, pornita sa o caut pe Isabelle dar când sa pun mana pe clanță intra ea. Ținea in mâini o tava ce conținea micul dejun.
-Bună dimineața, îmi spune ea cu o voce veselă
-Bună dimineața, m-am speriat când nu te-am mai văzut aici.
Ea chicotește si ma pupă pe frunte după care îmi spune sa ma așez ca sa mănânc.
După ce am terminat, ma imbrac pentru a pleca acasă. Vorbesc cu doctorul care îmi da niște medicamente de care evident nu am auzit niciodată, si ies pe poarta spitalului. Ce ciudat e sa ies afara după atat de mult timp. Este foarte frig.
-Deci, ce facem azi? O întreb eu pe Isabelle.
-Hai sa mergem la o cafenea sau ceva, ce zici?
-Ok, suna bine.
O iau de mana si ne îndreptam spre cea mai populara cafenea din Manhattan, Birch. Intram pe ușă si am un soc când îmi vad câțiva din prieteni acolo. Toți se uita la mine cu niste fețe mirate, de parcă as fi fost plecata vreo 30 de ani sau ceva in genul.
-Julie?! Exclama incantata o tipa ce îmi părea cunoscuta dar nu prea îmi aminteam atât de bine cine e, hmm.
-Mdea, in persoană, spun eu total dezinteresata.
Vine spre mine si îmi sare in brațe, iar atunci simt un fior ciudat pe șină spinării si îmi apar in cap tot felul de amintiri ciudate.
" - Te iubesc Julie, mai mult ca orice pe lumea asta. Nu vreau sa te pierd niciodată, ai auzit? Niciodată!
- Nu o sa ma pierzi, nu am sa permit asta. Te iubesc mult, ești perfecta. "
E fosta mea prietena, Amanda. Cum îmi dau seama de lucrul asta, ma smulg din brațele ei si ma îndepărtez încet.
-Stiu foarte bine cine esti, si te-as ruga sa ma lasi in pace.
-Dar.. Eu..
-Nu. Doar taci. Ii spun eu pe un ton autoritar.
Amanda mi-a declarat iubire eterna iar dupa 2 ani de relatie m-a inselat cu cea mai buna prietenă. Nu am iertat-o niciodata pentru asta. Ma doare, inca ma doare. Dar o am pe Isabelle si o sa trec peste.
In fine, ma apropii de un grup mai vechi al meu de prieteni pe care ii cunosc de când eram clasa a 8-a. Clara, Jack, Linda și Chris. Ii salut, ne îmbrățișam toți după începem sa stam la vorba. Am luat-o pe Isabelle si am așezat-o pe un scaun lângă mine.
- Te-am vizitat de câteva ori sa știi, dar nu prea ne lăsau sa intram la tine. In ziua accidentului eram aici, la Birch. Am primit un telefon de la mama ta care abia putea vorbi.. Pana la urma a reușit sa ne spună ce s-a întâmplat si unde esti si am venit într-un suflet la tine. Arătai groaznic Julie... Erai plina de rani pe față si aveai aproape tot corpul zdrobit... A fost oribil sa te vedem așa. Spuse Linda.
Ma uit la Isabelle si da din cap aprobator, in semn ca ce spusese Linda era 100% adevărat. Am stat 1 minut uitându-ma in gol, pentru ca nu îmi venea sa cred.
Am mai stat puțin cu ei la vorba, i-am întrebat ce s-a mai intamplat prin școală si apoi am plecat după aproximativ 1 ora. L-am sunat pe tata sa vina sa ne ia cu mașină, pentru ca eram la o distanță destul de mare de casa mea. Așa dar, după 15 minute de asteptat a aparut si tata.
-Hei tata, spun eu pupându-l pe obraz
-Buna ziua, spuse si Isabelle făcând același lucru.
-Buna fetelor, sunteți gata sa ajungeți acasă? Spune el vesel.
-Da! Clar! Exclamam noi.
In timp ce mergeam, eu si Isabelle ne țineam de mana și ne uitam una in ochii celeilalte. Vad la fata asta într-adevar ceva special... Chiar e tot ce îmi doresc. Gândindu-ma la asta îmi las capul ușor pe umărul ei iar ea se joaca in parul meu. Am o senzație ciudata, cred ca încep sa o iubesc din ce in ce mai mult, si ma bucur ca o iubesc pe ea si nu pe altcineva. Si ca e ea aici si nimeni altcineva.
In fine, ajungem acasă. Coborâm din mașină si intru pe ușă. Mama ne-a îmbrățișat pe amândouă, iar apoi am urcat scările sa mergem in camera mea. Era neschimbata, doar ca era curata, wow.
Ne-am pus in pat, una lângă alta. Isabelle era puțin tulburata...
-Ce s-a întâmplat? O întreb in timp ce ii iau mana si încep sa o mângâi.
-Nimic... Doar ma gândeam.. Nu contează.
-Contează foarte mult, îmi spui?
-Pai.. Ma tot gândeam la accident si trebuie sa îți mărturisesc ca... Eu cred ca nu a fost un "accident", a părut intenționat Julie.. Omul avea viteza prea mare, si părea ca se îndreaptă cu ura spre noi. Nu a fost un accident, a fost...
Iar v-am lăsat in suspans, scuze :)) dar asta e farmecul. Cine credeți ca ar fi putut sa fie? Oare cineva care ii este dușman lui Julie, Isabellei sau al amândurora?
