-A fost cineva care ne vrea răul. Cineva căruia evident nu ii convine faptul ca suntem într-o relație.
-Ai dreptate. Dar oare... Oh nu.
-Ce e? Ce s-a întâmplat?
-Nimic, ii spun eu ridicandu-ma brusc din pat. Trebuie sa ma duc undeva, vin imediat, promit. O pup pe frunte, imi iau geaca, cobor nervoasă scările si trântesc ușă de la intrare in urma mea.
Îmi dau seama ca locul unde voiam sa ajung era prea departe de casa mea, deci ma întorc in casa. Ma duc in bucătărie, căutând cheile masinii.
-Ce cauți scumpo? Ma întrebă mama
-Astea! Si ii arat cheile mașinii.
Am ieșit din nou trântind ușa in urma mea. Ma urc in mașină si ma îndrept către locație. După 15 minute de mers cu mașina, ajung in sfarsit in fata unei case relativ imense. Apare un portar.
-Vreau sa vorbesc cu ea, Taylor. Știi bine cine sunt.
-Desigur domnișoară Julie, cum as putea sa uit.
Îmi deschide poarta, întru cu mașină, o parchez repede si ies din mașină la fel de nervoasa cum am plecat de acasă.
Intru in casa fara sa mai bat la ușă, urc scările si intru într-o camera pe care o cunoșteam mai bine decât pe a mea. E ea acolo, cu o altă tipa peste ea bineînțeles. Îmi dreg vocea, tușind sec. Se uita amândouă la mine.
-Ieși, târfo. Ii spun tipei de peste ea.
-Haha, dar cine te crezi tu sa îmi spui mie sa ies?
Auzind aceste vorbe, nevii mei s-au accentuat si nu m-am mai putut controla așa ca am luat-o de par, am târât-o afara din camera si am încuiat ușă.
-Mmm, draga, ce dor mi-a fost sa faci asta, spuse ea in timp ce se apropia de mine.
-Nu te apropia de mine si nu ma atinge. Ești doar o scârbă Amanda.
-Nu înțeleg de ce vrei sa fi tu aia dura când știi si tu ca eu am fost mereu cea care te-a controlat in relația aia, spune răzând.
Am încercat sa îmi păstrez calmul, in timp ce ma duceam spre ea. M-am urcat pe pat, apropiindu-ma din ce in ce mai mult de ea. Mi-am apropiat buzele de gatul ei respirând usor si puteam sa simt cum se încordează. I-am cuprins talia cu mâinile si m-am apropiat de urechea ei...
-Vezi tu, Amanda... Te-ai înmuiat. Putin mai mult decât m-aș fi așteptat... Ceea ce înseamnă ca relatia nu a fost condusă de... Tine. Ii spun răzând si ridicandu-ma din pat.
Târfa ei bătea cu disperare în ușă, mai avea puțin si o spărgea. Ii adun hainele, descui ușa, apoi o deschid.
-Uhm, tu poți pleca. Ii spun aruncandu-i hainele si închizandu-i ușa in fata.
-Ce pot sa spun draga mea, esti chiar buna. Îmi spune respirand sacadat si ridicandu-se din pat.
-Acum spune scârbă, pe cine ai pus sa ma.. Pff.. Omoare? Sa îmi facă rău? Atât de departe ai putut sa ajungi? Ți-a plăcut ce mi-ai făcut?
-Ce? Ești nebuna. Nu am făcut nimic.
-Nu minti, târfo. Ii spun punandu-i o mâna in gat si rezemând-o de perete.
-Dă-mi drumul acum. Da am facut-o, dar nu trebuia sa te lovească pe tine. Trebuia sa îți lovească mica tar... Prietena.
-Ai grija cum vorbești, cred ca orice tipa e mai virgina ca tine în momentul asta.
-Pleacă! O lacrima ii ajunge pe obraz.
Ii dau drumul, ii șterg lacrima. Ii arat degetul ud de lacrima ei..
-Astea? Nu ma mai impresionează demult, îmi pare rău.
Îmi fac drum către ușă. O deschid, ma uit pentru ultima oara la Amanda, si o trântesc in urma mea. Cobor scările, o vad pe tipa care era mai devreme peste Amanda, ma uit la ea cu o privire de "te omor" apoi ies pe ușă de la intrare, trantind-o si pe aia, si pe cea de la mașină.
Ies din curte, apoi opresc la un magazin sa îmi iau un pachet de țigări. Vai de mine, de cat timp nu am mai fumat... Oare mai stiu sa o fac? In fine. Intru in mașină, dau drumul la muzică si îmi aprind o țigară. Nu m-am innecat, e bine. Mi-au venit toate in minte. Isabelle, Amanda, accidentul... O urăsc atât de mult pe Amanda, si totuși parca încă simțeam ceva pentru ea. Nu stiu exact ce. Inca îmi păsa de ea. Dar habar nu am de ce...
