Take me to church.

unu.

                                                         Take me to church

                                                           -capitolul unu-

         Am coborat timida din trasura fiind ajutata de vizitiu. Am privit multimea de oameni ce ne asteptau. Erau toti aliniati.

       M-am apropiat de preot, l-am salutat si am facut o plecaciune. La fel am facut si cu ceilalti. Vreau sa stie ca gradul meu nu ma va impiedica sa ma imprietenesc cu ei.

O tanara maicuta mi-a luat valiza,ducand-o in Biserica. 

       Era cred ca ce-a mai frumoasa Biserica pe care am vazut-o de cat timp traiesc. Culorile mirifice cu care era pictata ma facea sa-mi aduc aminte de gradina cu flori de acasa. Poate ca statul aici nu va fi chiar asa de rau. 

      Cu ochii in lacrimi mi-am luat ramas bun de la parintii mei printr-o imbratisare calduroasa.

Am privit cum trasura se departeaza de mine si imi doresc sa ma pot intoarce si eu. O maicuta se apropie de mine si imi spune:

-    Alteta, acum e randul dumneavoastra sa mergeti in camera. Mai privesc o singura data trasura departandu-se dupa care intru in marea cladire unde se aflau camerele. Inauntru sunt condusa pe niste trepte de marmura. Pe perete sunt portrete ale cardinalilor care au fost in aceasta provincie. Le-am privit chipurile extrem de serioase si m-am intrebat daca oamenii astia nu puteau sa zambeasca. Am ajuns aproape de ultima treapta cand am vazut unul din cardinali care avea un chip atat de bland incat ma fascina. Nu cred ca  am mai vazut un chip la fel vreodata. 

-   Domnita? imi spune maica trezindu-ma la realitate.

-   Da, vin ii raspund.

Ma conduce pana in camera si imi lasa valiza pe unul din cele doua paturi. 

-   Voi locui cu sora mea ? O intreb pe maicuta inainte sa plece din camera

-   Sora dumneavoasta va sta cu o domnita de varsta ei majestate. Colega dumneavoasta de camera trebuie sa soseasca in curand..

  Imi pare rau ca nu voi locui cu sora mea, dar in acelasi timp bine, deoarece uneori poate fi prea enervanta.

-   Sansa Lothbrok? Aud o voce din spatele meu ce ma face sa ma intorc brusc. Era Alice McCollins. Gradul trei,mama ei a murit acum doi ani, iar tatal ei s-a alaturat rebeliuni. Locuieste cu fratele ei mai mare, mai bine spus locuia.

-   Da.Chiar ea, spun razand strengareste,tu cred ca esti Alice, nu ?

-   Da.spune lasand capul in jos

-   Am auzit ce ti s-a intamplat si cer sa-ti spun ca imi pare extrem de rau. Nici nu stiu cum mai poti zambi.Daca as fi fost in locul tau, sunt sigura ca intram intr-o depresie. Ai un caracter extrem de puternic ceea ce e de admirat.

-   Adevarul e ca dupa ce tatal meu ne-a parasit lasandu-ne cu o gramada de datorii nu mai stiam ce sa fac. Am avut noroc cu fratele meu mai mare care nu m-a parasit. A trebuit sa lucram cu ziua la niste fosti prieteni ai tatalui meu, ca altcineva nu ma angaja. Nu si dupa ce a facut tata. I-am dat lectii de pian lui Mags Northman si parintii ei au vazut ca am potential asa ca m-au trimis aici pe cheltuiala lor. Cred ca m-a ajutat si faptul ca sunt de vita nobila altfel nu cred ca m-ar fi ajutat. A spus ca are o datorie fata de tatal meu sau asa ceva.

-Ii stiu pe cei din familia Northman si mereu am crezut ca sunt niste oameni buni la suflet. Gestul pe care l-au facut pentru tine nu face decat sa-mi confirme asta.

Eu si Mags eram cele mai bune prietene pana cand familia ei a trebuit sa se mute in nord. De atunci nu am mai vazut-o decat de doua ori

-   Deci care pat iti place, ma intreaba.