A treia oră avem chimie și sincer nu știu pe cine ar trebui să blestem că a pus trei ore oribile una dupa alta în orar, dar nici nu e așa important , căci după câte am spus, sigur nu mai trăiește mult. Mă rog... Suntem din nou în clasă iar Maria se tot agită lângă mine, încercând să-i atragă discret atenția lui Reiner, care probabil dându-și sema ce făcuse, murea acum de rușine și refuza cu vehemeță să se uite în direcția noastră.
După 5 minute, pe ușă intră profu de chimie și mie mi se urcă sângele în cap într-o secundă. E cea mai elegantă ființă pe care am avut vreodată ocazia să o întâlnesc, emană respect și putere. Era învăluit într-un farmec aparte ce îl facea și mai atrăgător. Eram captivată de trăsăturile lui perfecte ce revărsau cantități enorme de carismă. Privirea-i intensă scana clasa cu agilitate, pe buze formându-i-se un rânjet seducător ce îmi înmoaie picioarele. Cu o atitudine degajată, se sprijină de catedră, continuând să ne străpungă cu privirea. Cu toate astea, era înconjurat de o oarecare autoritate, ce m-a făcut să înghit în gol. Nu îmi puteam dezlipi ochii de la figura șarmantă ce se afla acum la mai puțin de 10 metri distanță de locul meu. Costumul negru i se potrivea perfect pe corpu-i parcă sculptat de către zeii greci. Părea de fapt în sine un zeu înzestrat cu desăvârșire, căci am simțit imediat nevoia să mă închin lui și să-i ofer insignifianta mea viață. Apoi, de nicăieri ochii lui se așează pe mine iar săraca mea inimă e chinuită de dureri inexplicabile, căci n-a fost pregătită pentru a îndura asemenea aură. Irișii aurii îi țintesc pe ai mei cu o profunzime sălbatică, și pentru o fracțiune de secundă în ei licărește o dorință hipnotizantă. Dar apoi privirea-i mă părăsește și eu mă găsesc tânjind după ea cu poftă. Zăpăcită și dezorientată, îi aud vocea dulceagă ca printre vise, și ajung să mă întreb ce mi s-a întâmplat, fără să pot înțelege în totaliate.
Hisoka: Hmm?... Ah...Vlăstare fragede, într-adevăr. Copii.., sunt Hisoka Morow, profesor de chimie. Mă surprinde energia sălbatică specifică celor tineri, înverșunarea aprigă cu care vă zbateți în iadul ăsta.... dorința voastră de a experimenta viața... Și ce pot face eu, în afară de a vă ajuta să descoperiți cât mai mult?... spune și zâmbește din nou seducător, privindu-ne apoi cu o încântare neîmblânzită. Am fost desemnat să vă ofer în acesastă oră, un tur al școlii, dar este în cele din urmă, voluntar... mă urmează doar cine dorește...
Pe moment ceva licărise în mintea mea mahmură, deci într-o secundă, mâna mea atârna în aer semnalând astfel dorința mea de a participa la tur. În următoarea secundă am prins mâna Mariei și i-am ridicat-o cu forța, urmănd ca după noi încă 4 mâini să fie ridicate.
Hisoka: Prea bine, urmați-mă așadar, iar cei ce au ales să rămână în clasă, fiți copii cuminți... ne vom întoarce.
Cu astea zise, se îndreaptă într-un mers elegant spre ușă, iar noi îl urmăm în tăcere datorită prezenței lui impunătoare.
Cu ajutorul Mariei, mi-am revenit puțin între timp, deșii știam că fascinația mea nu avea să piară. Două dintre mâinile ridicate anterior, aparțineau celor doi masculi alpha, Asahi și Reiner, ce mai mult ca sigur au ales să participe la tur doar pentru că Maria s-a alăturat.
Reiner înceracă să-i vorbescă, iar pentru că mă aflam chiar lângă ei, am reușit să aud.
Reiner: Îmi pare rău pentru pauza trecută. Nu am o explicație pentru faptele mele și prefer să nu vorbesc despre asta, dar dacă pot să mă revanșez sunt la dispoziția ta. spune și își ridică colțul buzelor într-o jumătate de zâmbet, fapt ce îi stimulează săraca inimă Mariei să alerge mai ceva ca la maraton. Începe să spună ceva, dar se bâlbie învoluntar din cauza emoțiilor ce au năvălit peste ea. Reiner observă și pot să jur că o consideră cute, din felul în care o privește.
Maria: Păi... amm, dacă vrei... sau mă rog... umm dacă ai timp... nu te forțez dar.. ermm poate am putea să..... știi.. um ieșim cândva... amm doar dacă vrei.
Se poate observa pe chipul lui Reiner că ideea l-a luat prin surprindere, dar vârfurile urechilor i sau înroșit, semn că îi plăcea într-adevăr ideea. Neafișându-și însă emoțiile, începe să zâmbească șmecherește și zice.
Reiner: Ar fii plăcerea mea șă însățesc o fată așa frumoasă. Dă-mi numărul tău și putem stabili o dată și o oră dacă îți convine așa.
Maria dă din cap iar Reiner îi întinde telefonul. De asemenea pot jura că mâinile li s-au atins în treacăt, căci biata fată părea și mai amețită acum. După ce îi întinde înapoi telefonul, Reiner îl privește pe Asahi, ce a fost martor la întreaga scenă, cu un rânjet victorios și continuă să stea aproape de Maria pe toata durata turului.
