Partea 5.

8 0 0
                                    

Am plecat singură din curtea școlii dar cumva, pe la jumătatea drumului  am ajuns să fim 5.  Maria și  cele două lipitori ale sale, Reiner și Asahi(care  se pare că încă nu a renunțat la luptă, deși e clar că Reiner are un avans colosal ( ͡~ ͜ʖ ͡°)  Apoi, la 5 minute după ce trei mi s-au alăturat, am ajuns să îmi întâlnesc și eu ținta, Hioska-sensei. 

Eu: Hisoka-sensei?....

Hiso: Hm?... aaah, da? balonaș.

Când am auzit alintul sângele mi s-a urcat în obraji într-o secundă, dar am început să îl atac cu aceeași tactică.

Eu: Sunt doar surprinsă să te văd pe aici miericică. zic și îi adresez un zâmbet inocent în timp ce îi fac cu ochiul (✿>∪◕)~.

Pentru un moment pare uimit de îndrăzneala mea, dar e  cuprins de  încântare căci  începe să zâmbească  lasciv și în același timp adorabil, continuând apoi să flirteze cu mine.

Hiso: În direcția asta stau, dulceață  ♡ ^̮ ^

După ce zice asta, în conversație intră și ceilalți trei.

Reiner și Asahi: ȘI EU STAU ÎN DIRECȚIA ASTA!!

Imediat după ce zic asta își adresează unui altuia câte un deadly look și par gata să se ia la bătaie.

Maria: Dacă stăm toți pe aceeași stradă cum de nu ne-am întâlnit niciodată?

Reiner: Nu te îngrijora scumpo, vom avea de acum înainte destule  șanse să ne întâlnim (>‿♥) , plus că avem de planificat o  întâlnire oricum. 

Maria e din nou roșie ca racul dar are curajul să îi adreseze înapoi un zâmbet cuceritor și îi face cu ochiul. Reiner nu se aștepta  la asemenea mișcări deci vârfurile urechilor i se înroșesc și își întoarce privirea. Maria ia asta ca pe o victorie în acest război al dragostei și afișează  un zâmbet victorios, continuând să meargă deodată. Asahi dispăruse între timp, probabil înțelesese că nu există loc de el.

Hiso: La ce te gândești dulceață?(─‿─)  ♡

Eu: Ou, nimic de care să te îngrijorezi tu, dragule. Dar dacă tot stăm pe aceeași stradă, de ce nu  veniți pe la mine să putem petrece timp așa.. ca între *vecini* (¬‿¬)

Hiso: Ce fată... curajoasă (─‿─) Să îți inviți profesorul așa de casual la tine acasă... Aș putea înțelege greșit  ^̮^....

Eu: Oh, dar ce se întâmplă dacă vreau să înțelegi greșit?( ¬ -̮ ¬)

Hiso: Hmm.. (^ω^) Atunci nu pot decât să îți accept invitația.

Maria: Venim și noiii. Sunt ai tăi acasă?

Eu: Sunteți bine veniți. Și nu, nu stau cu ei.  M-am mutat aici singură când am aflat de intrarea la liceu. Ei mă susțin financiar și vin să mă viziteze o dată pe lună.

Reiner: Cât noroc pe tine... Ai mei sunt overprotective, deci în cea mai mare parte  mă sâcâie la cap.

Maria: Nasol, dar privește partea bună a lucurilor, asta înseamnă că le pasă.

Eu: Am ajuns!!

Maria: Vai, Doamne! (゜ ロ゜) Cum de îți permiți să locuiești în asemenea casă?! E direct vilăă

Eu: E casa mătușii mele. Nu suntem bogați sau ceva (・⏠・) Ea deocamdată e plecată în străinătate, dar îmi permite să locuiesc aici. Inițial părinții mei trebuiau să vină cu mine, dar nu a fost posibil din cauza serviciului lor, deci au angajat pe cineva care gătește și face curat . Dar să lăsăm vorbăria la o parte. Intrați.



Multiple anime fanficUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum