Nu mi-am bătut capul prea tare să fiu atentă la cuplul în devenire căci aveam acum propria pradă serioasă de care trebuia să devin sigură că nu o să îmi scape. Hisoka-sensei. Ființa pe care deși am întâlnit-o abia acum 15 minute, a reușit să mă vrăjească și să mă convingă că dragostea la prima vedere există. Deși până acum eram sceptică cu privirea la existența dragostei , acum sunt 100% sigură că aceasta există. Și voi face în așa fel încât bărbatul ce ne vorbea acum pe un ton mieros va fi primul și singurul căruia mă voi dedica. Voi face tot ce e nevoie ca sentimentele lui să fie aceleași.
Sunt trezită din gândurile mele obsesive tocmai de omul vinovat de starea în care mă aflam, Hisoka, ce ne spune că va trebui să așteptăm într-o anumită clasă pentru ceva vreme căci holul prin care trebuia să trecem este blocat de ceva mobilier vechi și va trebui să așteptăm pănă acesta va fi mutat. Printr-un gest larg din mână acesta ne arată clasa, presupusă a fi goală. Însă, odată ce intrăm observăm că înăuntru se află jucându-se cu jucării, doi copii ce nu par a avea mai mult de 5 ani. Deși pare la fel de confuz ca și noi restu, Hisoka se îndreaptă spre ei și într-un gest patern, începe să se joace cu ei. Copii, un băiat și o fetiță sunt mai mult decât încântați să capete un nou partener de joacă așa că încep să râdă drăgălaș. Deși nu mi-s dragi mie plozii, când am văzut acea imagine mi s-a topit inima și mi s-au înmuiat picioarele.
Când îi văzu pe cei doi copii, Reiner, la fel ca Hisoka, părea extrem de încântat, deci începuse și el să participe la jocurile lor.
Când am reușit în cele din urmă să îmi iau ochii de la zeul meu , am văzut-o pe Maria holbându-se controversată la bărbatul ei. Profit de ocazie ca să fac puțin mișto de ea.
Eu: Se pare că-i plac plozii. Nu te văd bineee. Dacă-l vrei o să trebuiască să faci rost de unu. zic dându-i câteva coate și încep să râd.
Maria: ... Știi că te aflii în aceeași oală, nu?... îmi piere automat pofta de râs realizând că are dreptate.
Cu o privire serioasă, îi fac semn ușor înspre plozi, și șoptesc.
Eu: Când nu se uită nimeni, îi șterpelim. Tu iei unu eu iau unu, batem palma?
Ea aprobă o dată din cap hotărâtă și batem plama, dar când ne întoarcem din nou privirile spre țintele noastre, ei se uitau deja în diracția noastră confuzi. Observând numaidecât în ce situație ne aflam, ne înroșim și ne ferim privirile.
Chiar atunci pe ușă intră un muncitor și ne anunță că totul a fost mutat, noi putând să ne continuăm drumul. Cu toate acestea însă, Hisoka sensei ne anunță că ar trebui să ne întoarcem în clasă până ce el va duce cei doi copii directorului, pentru a afla cum au ajuns în incinta școlii.
Zis și făcut, ne-am întors în clasă, dar era aproape sfârșitul orei deci gălăgia domnea. Eu și Maria ne-am așezat în bancă și eram gata să începem să dezbatem subiectul plozilor, dar Hisoka sensei a intrat în clasă și ne-a anunțat că suntem liberi și putem pleca acasă.
