Mandrie şi prejudecată

Binele Făcut.

Multe se întâmpla când vrei sa fii fericit, ești în stare de lucruri pe care nu ai fi crezut ca poți sa le faci. Încrederea de sine nu e mereu un aliat. Gândește rațional și nu te lasa păcălit de vise ce nu se vor împlini, folosește creierul. Am ajuns adesea la momente critice, răbdarea mea scădea și nu se întâmpla ce as fi vrut. Presupun ca niciodata nu e asa cum îți plănuiești. Așteaptam din orice clipa sa renunțe la tot, inclusiv eu. Dar ma gândeam, de ce sa renunț la ea,nu se știa ce ar fi intre noi doi.

Asa ca acum dragii mei o sa va spun cum am reușit sa o câștig cu totul, fiți atenți :)). Apropo, au trecut doi ani de când nu am mai postat, pur și simplu, nu mai puteam, la momentul ala.

O sun și îmi spune,, Heii ciocnitorule, te-ai gândit sa vezi dacă mai trăiesc?,, zise ea cu un chicotit,, nu neapărat, vreau sa aflu ceva, dar sa fii sincera,,

Spune, a zis ea

Uite cum sta treaba, și aici mi-a trebuit un tupeu uriaș ca să continui, eu vreau foarte mult sa ieșim și sa vorbim mai des, tu nu? Ești atât de ocupata? Sau ești cu cineva de care nu știu?...

Hei.. Nu fi rău.. Nu e asta, dar îmi e cam greu și mie înțelege..

Am înțeles dintotdeauna, doar ca nu ai văzut tu, mereu am fost și voi fi lângă tine.. Dar trebuie sa ma și lași sa fiu acolo

A.. Uhhh.. Asa e, îmi pare rău, chiar îmi place ca ai fost asa direct.

Ma bucur, spun eu zâmbind..

Mai târziu urma sa ne întâlnim de-a binelea, fără intervenții sau scuze penibile, doar noi doi..

Bună! Sa știi ca ador lănțișorul apropo, arăți foarte bine. Și zâmbește larg, cât pe-aci sa ma orbeasca

Hei și ție straino, ți-am lipsit?

Pai, sincer, puțin acolo, da!

Arăți super, ai cercei noi?

.... Și tot asa am vorbit și ne-am plimbat prin parc, și trecusem fix prin locul unde ne-am întâlnit prima data, ne aminteam de vremuri și zâmbeam, ba chiar uitase de fostul ei. Sincer, nici eu nu o lăsăm sa își amintească, glumeam și ii distrugem atenția mereu. Ce sa fac și eu, trebuia sa fie o întâlnire reușită, nu?

Petrecuse ore bune împreună, și chiar nu se plictisise, ba chiar ar mai fi vrut sa mai stam dar din păcate se făcea târziu și nu am vrut sa ii cauzez probleme... Știți voi cum e cu tatii de fete...voiam sa fiu întreg dacă știi ce zic.

În fine...
Trece o luna plina de ieșiri și distracții, ba chiar începusem sa facem diferite lucruri împreună, precum mersul cu bicicleta, mersul la film, cantat pe strada ca cerșetorii... V-ați prins voi :)) sincer îmi vine sa rad în timp ce scriu, atâtea amintiri haioase.. Înainte de celelalte, ei bine nu prea haioase, dar o sa aflați în curând.

Îmi cer scuze de concediul de 2 ani, nu toți avem timp cât lumea. O sa explic în curând lipsa. O zi/seara frumoasa.