Mandrie şi prejudecată

Capitol fara nume.

Era o zi de marţi,în mijlocul primăverii si afara era frig. Soarele se strufoca sa patrunda printre norii negri si agitati,iar vantul care batea cu o viteza slaba completa imaginea de zi ploioasa. Imi era dor de zilele iernii in care zapada imi aducea degeraturi si placerea de a ma da cu sania. Aveam 16 ani si aceeasi ochi,doar ca firea mea era una zurlie si lipsita de griji, imi facea placere sa merg la scoala,sa imi vad prietenii si sa ma distrez. Terminasem orele si ca de obicei ma indreptam direct spre autogara ca sa plec spre casa,atunci locuiam la tara intr-un mic sat. Eram plouat,inghetat de frig si grabit ,mergeam cu viteza si asta numai ca sa ajung mai repede. Ai crede ca nu exista destin,nici eu nu credeam atunci pana sa mi se intample.. Pasii mei grabiti si neindemanatici mi-au dat o clipa de lumina in acea zi intunecata. Graba mea m-a adus la un calambur cu o fata mica de statura,blonda si firava. Imediat dupa impact ea cazuse jos si se lovise cumva la picior,abtinandu-se sa ma injure. Mi-am cerut scuze si mi-am vazut de drum,dar la scurt timp ma gandeam ca nu e bine ceea ce fac asa ca m-am intors sa verific daca se simte bine. "Esti bine?",am spus eu cu calm incercand sa imi arat regretul. "Nu,ma doare piciorul,la ce te gandesti cand mergi pe strada?" ,parea furioasa dar se vedea pe fata ei ca era ranita fizic. Dupa ce am incercat de mai multe ori sa o fac sa imi accepte scuzele i-am propus sa o duc la spital sa o verifice un doctor. Afara era frig si incepea sa ploua din clipa in clipa. A refuzat fara ezitare si avea o scuza buna,iubitul ei va veni dupa ea. Deşi ea era sigura ca acel ins va veni la ea eu am vrut sa fiu sigur de asta,chiar si cu riscul sa ma ia la bataie pentru incident. Fata nu parea sa aibe vreo obiectie ca eu sa ii tin companie pentru cateva minute asa ca am ramas cu ea. Trec minute dupa minute iar individul nu ajunsese,se facuse deja ora 3 iar eu deja pierdusem autobuzul spre casa. Se vedea pe fata ei dezamagirea iar eu incercam in zadar sa o fac sa fie mai pozitiva. Chipul ei imi starnea imaginatia si inima imi batea puternic,nici frigul parca nu avea efect asupra mea. Oare fata aia incepea sa prezinte interes?

Dupa ceva timp ne acomodasem unul cu altul si am inceput sa vorbim diferite lucruri,obisnuite pentru doi straini. Incepeam sa nu mai am rabdare asa ca am zis sa mergem la spital ca sa fie consultata,si sa ii dea mesaj tipului sa vina acolo. Mergeam amândoi unul langa altul,ea sprijinindu-se de bratul meu. Câtă dezamăgire se citea pe fata ei,acel baiat nu a venit asa cum ii promisese si nici nu daduse vreun semn de viata. Fortat a trebuit sa o las ca sa plec spre casa. Nu stiam ce se va intampla cu ea dar parintii ei urmau sa ajunga la ea.
Acea zi mi-a ramas tiparita in minte...