Dominant

23. Prinsa la mijloc

Ma trezesc cu razele soarelui plapand pe fața mea si mana lui Matthias care imi mângâie fața, imi întorc capul si il privesc zâmbind.

-Căsătorește-te cu mine Anaya. Astept ca din secunda în secunda sa pufneasca în râs, sperând că glumește, dar după felul în care ma priveste, deduc ca vorbeste serios, sau ma ia la mișto.

-Să ce? Chicotesc.

-Exact cum ai auzit.

-De ce ai vrea asta?

-Pentru că te vreau pentru tot restul vietii mele. Si poate, printr-un astfel de legămant ne-am lăsa de toate prostiile. Ma uit la el încruntată si se corectează. M-as lasa de toate prostiile.

-Aici e un poate mare Matthias. Felul în care imi analizează orice cuvant si mișcare a corpului imi face inima sa bubuie. 

-Căsătorește-te cu mine si ai sa vezi, nu vreau nimic mai mult. Tu esti liniștea mea Anaya. Gândește-te. Uită-te la mine cand sunt langa tine.

-Și cand eu nu voi fi ? Ce se va întâmpla atunci ? Ma ridic din pat si ma îndrept spre dulap. El ramane in pat, privind la tavan in gol. Nu vom fi bine.

-Iți promit că va fi bine Anaya.

-Nu am încredere în tine Matthias, nu acum. Avem timp o viață.

Daca cel puțin una ca asta o sa se întâmple. In inima mea rănită e Matthias dar în minte e Damian. Ma urăsc ce e drept pentru asta, pentru că mă gândesc la el dar mi-a intrat pe sub piele fără să facă ceva special. Simt că sunt cu un prieten bun, e un om bun, un om de succes pot spune, incerc din răsputeri să mă axez pe Matt, așa e cel mai bine. Pentru toți.

-Bine, o iau ca pe un da de viitor. Rade și se ridică din pat. Se îmbracă, la fel fac și eu și coborâm jos.

Nu era nimeni. Era încă liniște în casa.

-Vrei să mănânci ceva ? Îl întreb dar nu îmi răspunde fiind atent la telefon.

-Nu, am de rezolvat ceva rapid. Spune grăbit și se încalță.

-E totul în regula?

-Da, nimic grav. Mă sărută scurt apoi părăsește casa fulger spre mașină. Ciudat.

Mă decid sa nu mă consum cu treaba asta prea mult, îmi fac de mâncare și mă așez la masă. Îmi iau telefonul și un gând nebun îmi trece prin cap, sa îi scriu lui Damian sau nu. Am o relație? Mă întreb. Sau ne vom despărți din nou după vreo două trei zile.

Câteodată mă gândesc că cer prea mult la o relație simpla, fara petreceri fara alți oameni, fara tentații și certuri.

*Vreau sa te văd.*

Tresar. Nu m-aș fi așteptat la așa ceva după ultima discuție.

*Și, când mă vezi?* Ii răspund.

Durează câteva minute să primesc un mesaj, îmi strâng lucrurile prin cameră și mă îmbrac ca mai apoi sa o rog pe Sabrina să mă ducă în oraș să fac câteva cumpărături. 

-Haide Sabrina, poate îți găsești și tu ceva, oricum trebuie sa vi după mine.

-Nu am chef, du-te tu.

-Haide să mâncăm ceva la o cofetărie măcar. Mă milogesc de ea dar abea că cedează.

-Bine, fie.

-Fac cinste! Ii spun zâmbind și mă dau jos din mașină, îmi dau seama că suntem peste drum de casa lui Damian, hotelul său. Apoi primesc mesaj.

*Unde ești, vin să te iau.*  Da, de parcă ar fi ușor. Nici nu știu unde e Matthias, daca mă vede cu el nu iese bine dar totuși ii răspund.