Dominant

26. Atracție

-Domnule Damian avem un client nou, insistă ca tu să îi iei procesul. Îmi spune timid.

-Dă-mi dosarul lui și explică-mi despre ce e vorba.

-A bătut pe cineva, l-a dat în judecată dar nu e tot, erau copii și timpul are ceva bani. Dar daunele sunt destul de mari. Posibil sa fie un caz complicat. A spus că nu o sa recunoască nu poate fi închis.

-Refuza dosarul. Pare mirată dar știe că eu nu o sa repet. Nu accept bătaia, nu accept ca un copil să ia parte la așa ceva.

-Sunteti sigur domnule? Nu o bag in seama și îmi văd de lucru printre niște hârtii.

Semnez niște hârtii apoi mă apuc de câteva dosare. I-am spus Anayei că o scot la cină așa că mă grăbesc să pot termina pentru a ajunge acasă repede.

Îmi văd secretara trecând pe lângă ușă și strig spre ea.

-Alina o cafea te rog.

Speram sa termin repede, așa aveam in gând dar telefonul de la birou sună continu plus că teancurile de hârti sunt tot în forma adusa.

-Pareti foarte tensionat domnule.. rostește, îmi așează cafeaua pe birou și încearcă să mă seducă.

Alina e o fată drăguță. Deșteaptă pot sa spun, m-am culcat de câteva ori cu ea, când eram nervos, tensionat sau când voiam să iau o pauza de la munca. A fost frumos să o întind pe birou dar gândul îmi sare la Anaya, ce frumos ar fi sa o întind pe ea pe birou și să o duc in al nouălea cer. Mi-am dus privirea apoi la ceas, era ora cinci.

-La dracu, exclam nervos, nu credeam că e așa târziu. Poți să bei tu cafeaua, trebuie sa plec. Îmi iau geaca și fug rapid spre mașină. Cred că oamenii ăștia ar merita un șef mai bun. Sau unul care sa fie mai mult prezent și cu mintea întreagă.

Îmi mișc picioarele rapid pe scări pentru că liftul e stricat și ajung aproape epuizat în duș.

Mă gândesc acum că nu am mai făcut sex de câteva zile, nu am avut timp nici să respir. Am primit foarte multe dosare, am făcut câteva angajări la birou și am căutat cei mai buni avocați din oraș pentru a le face oferte de muncă.

Mi-am rezervat timpul liber Anayei, îmi place tipa asta, de obicei ies la cină cu femei doar pentru afaceri. Nici nu știu ce vreau sa fac dar simt că nu mă pot culca cu ea o dată și gata. Vreau să o savurez până mă satur sau nu de ea. Tot ce știu e că e atrasa de mine dar se gândește la papagalul ăla de Matthias. Dar o sa îi acord timp, știu că nu mai e mult. E rănită iar eu o pot ajuta să treacă peste.

Știu că am greșit că am ieșit cu ea atunci când m-a lăsat baltă la petrecere. Dar ceva îmi spune că de data asta merita și dacă nu e așa, o sa mă fac nevăzut. Nu e ca și cum e ultima femeie atrăgătoare de pe pământ.

Claxonul iritant al mașinii din spate mă scoate din minți. Încerc de vreo 10 minute sa plec de pe loc dar sunt blocat în trafic, o fi ceva accident. Mă abțin cu greu să nu îl înjur pe cel ce claxonează, sunt la fel de nervos și grăbit ca și el dar nu e alta cale.

De îndată ce prind verde pornesc grăbit și ocolesc orașul să nu mai am surprize. Ii scriu mesaj Anayei și aproape că iau pe capotă un tâmpit de bețiv ce nu se poate ține pe picioare. Accelerez nervos și parchez in fața casei așteptând să vina.

-Tu trebuie să fii Damian? Aud o voce de bărbat care mi se adresează aproape urlând pentru a-l auzi.

Îmi deschid portiera și pășesc afara din mașină, mă miră faptul că i-a spus despre mine dar până la urmă e mai bine ca ei sa știe cu cine iese.

-Da, eu sunt Damian. Mă îndrept spre el apoi dau mâna.

-Eu sunt Alex, mă bucur să te cunosc. Anaya mi-a spus multe lucruri despre tine. Chiar așa a făcut? Haide în casă până ce se termină, ști cum sunt femeile. Și când sunt gata tot mai au ceva de făcut. Râde și nu pot sa nu îi dau dreptate.

După ce îl urmez în casa mă îndeamnă să nu mă descalț.

-Sunt singur, o să cunoști restul familiei data viitoare chicotește, devin puțin jenat de situație și pot observa că și el vede asta. Vrei sa bei ceva? Adaugă mai apoi dar îl refuz politicos. De îndată aud o ușă trântită și niște scări coborâte în grabă.

-Eu plec, off pantofii ăștia. Chicotesc la auzul vocii puțin răgușite. Presupun că o să se rușineze când mă vede aici. Trece fără să privească spre noi. E superbă. Își aranjează părul în oglinda de lângă ușă și rochia. O privim amândoi amuzați.

-Anaya vreau să îți arăt ceva, strigă Alex chicotind. Ea se conformează și vine cu pași grăbiți. De îndată ce ochii ei îi capturează pe ai mei obrajii prind o nuanță de roșu aprins la fel ca buzele.

-O Doamne. Începe să râdă rușinată.

-Bună seara Anaya.

-Bună seara Damian, tata de ce m-ai lăsat să mă fac de râs? Chicotește privindu-l. El doar ridica mâinile în semn de predare și nu spune un cuvânt.

-Mergem? Încuviințează și mă întorc sa dau mâna cu Alex. Mă bucur că v-am cunoscut.

-Te mai aștept pe aici, strigă din pragul ușii sa îl pot auzi.

De îndată ce pornesc din loc o privesc și o vad încă puțin rușinată de situație dar îi spun că nu are de ce. Mă uimește cum rochia ce o poartă nu e foarte strâmtă dat faptul că e suficientă să aibă orice bărbat la mila ei. Fiecare forma de pe corpul ei e cel mai sexy lucru pe care l-am văzut vreodată. Asta până când apuc să îmi ridic privirea spre buzele ei care completează tot. Doamne, pot sa spun că ii ador buzele cărnoase și roșul ăla dă impresia de o femeie puternică, chiar așa e. Poate sunt eu nebun sau poate mă îndrăgostesc dar femeia asta le întrece pe toate cu care am fost până acum.

-Unde vom merge Damian? Mă întreabă văzând că trec de restaurant.

-Am o idee mai bună. Ai încredere în mine. Zâmbesc și pornesc grăbit spre birou.

Nu e ca și cum o duc acolo doar sa mi-o imaginez întinsă pe birou sau pe canapea sau oriunde altundeva. O duc într-un loc mai intim. Putem lua cina acolo.

Parchez în micuța parcare subterană și o iau de mână pornind spre lift. Sper că a venit cineva să îl repare.

-Unde suntem? Mă întreabă făcând un contact vizual strâns cu mine.

-La birou. Am niste mâncare aici, și vin. Chicotesc făcând un pas spre ea. Daca nu ești de acord ne putem întoarce. Îi șoptesc la ureche simțind cum i se face pielea de găină.

-Damian, ai spus să o luăm încet, îmi împinge pieptul pentru mai mult spatiu.

-Bine, o luăm încet. Mă ia de mana și îmi zâmbește. Ies din lift și aprind becurile apoi pășesc spre bucătărie. Nu e cine știe ce, dar e mai bine ca la restaurant. Tot ce găsesc e niste sushi ambalat. Sper că îți place sushi. Ridic o sprânceană iar ea îmi zâmbește.

-Cu vin tot timpul, îmi zâmbește șarmant iar eu tot ce incerc sa fac e sa nu mă gândesc la corpul ei.

Nu o da in bara Damian. Îmi spun, Doamne dă-mi putere să nu o dezbrac chiar acum.

-Voiai să spui ceva? Mă întrebă dar nu spun nimic, încerc să nu o privesc, sa nu îi privesc corpul.

-Hai in birou. Acolo am vin.